Vise in zăbrele

Autor : Daniyela.82
Daniyela.82
49 Vizualizari
Visele mele, pufoase si stufoase se lovesc oare de un dig? Oare le tin cumva legate ori ele insele sunt inlantuite sau stau in spatele gratiilor? Visele mele, frumos colorate, cu miros de basm, aburinde, mereu se strecoara in capul meu, adie usor, asa parfumate, ma ametesc. Imi arata muntii care mangaie cerul, izvorul din inima muntelui, atingand, sorbind din causul palmei mele pana la inima mea, cu limpezime si claritate, cu prospetime si raceala, apropiindu- ma intr- un fel dar mentinand buna cuviinta a distantei. Vad pasii mei din urma, urmele pierdute in timp, cararea pe care uneori o vad in fum alteori nu.
Vad neputinta mea stransa ca intr- un corset, cum mult s- a strans si tot mai e loc, of, cand ii voi da drumul, sa imi asum rolul de invingator cat si de invins. Eu am stiut sa fug cu corsetul prins de trup, parca uneori s- a strans prea tare, parca uneori a fost mai lejer... Am fugit si inca pot fugi dar ma uit la picioare si imi vad venele bine conturate, uneori ma ard, uneori ma strang.Cum oare le voi mai conduce daca ele nu vor mai putea sa ma asculte, cum? Dar visele mele nu se sting? Ele licaresc, uneori se aprind, alteori se plimba de colo, colo, cumva raman pitulite, asteptand ca eu sa gasesc cheia, sa deschid, sa le eliberez? Cum oare, cand oare voi reusi sa implinesc frumosul din ele, sa le las sa zburde in libertate, sa prinda viata nu doar sa fie ascunse de viata?!?
Posteaza comentariu
Creatii ale aceluiasi autor
Sponsori