DESPRE CLONARE

Autor : Octav
Octav
2.116 Vizualizari
Hm, zâmbesc! A clona o capră sau a clona un om o fi același lucru? De fapt, omul nu poate fi clonat! Omul ca entitate spiritual-sufletească, este o individualitate, adică are un Eu. Să creezi duplicatul unei asemenea entități nu este posibil. Să faci o copie a corpului său fizic... da, dar asta nu însemnă că ai obținut același om. Prin clonarea unui organism, fie că este el al unui om sau al unui animal, nu faci decât să-i impui o linie genetică care va caracteriza un nou corp material, dar nu mai mult. Pentru că vorbim de formă, trebuie să includem, desigur și corpul eteric până la un anumit nivel. Cel puțin, până în momentul de față. Gândește-te la o pereche de gemeni! Ei doar fizic seamănă! În rest, sunt două persoane complet diferite. Alte temperamente, alte caractere etc. În ei se manifestă Euri diferite. La fel s-ar întâmpla și cu clona. Ea va fi ocupată de un alt Eu.
Din postarea precedentă se poate lesne înțelege despre ce este vorba. Ca să fie, prin absurd, aceeași persoană, corpul astfel obținut ar trebui să fie ocupat, luat în posesie de același Eu spiritual. Ca să se întâmple asta ar însemna ca persoana clonată să fie deja decedată. Să zicem că este îndeplinită condiția. Periplul sufletului între o moarte și următoarea încarnare, în lumea spirituală, se măsoară în sute de ani, aici pe pământ. O să spui că... se poate, dacă reproducerea se va face atunci! Bine, să admitem că este posibil! Următoarea problemă ar fi că, cel care moare și cel care se prezintă spre o nouă încarnare nu mai sunt aceiași. Trăirile din viața de care vorbim i-au generat, după moarte, alt destin. Asta înseamnă că, el va avea nevoie de o altă corporalitate, diferită de cea anterioară și de clona ei. În primul rând sexul. Să trecem și peste sex!... Bine... să trecem peste toate! Să spunem că s-a întâmplat ca același Eu să se manifeste în clona de care vorbim. Dar vorbim de Eul spiritual, cel care este supus remanifestărilor, nu de sufletul care după moarte, prin procesul de descarnare, mai bine spus de spiritualizare, nu se va mai simți în niciun fel legat de viața lui și cu atât mai mult de clona despre care vorbim. Remanifestarea respectivă va determina apariția unui alt suflet cu o altă conștiență de sine. Desigur, conștiența de bază în planul cărei apare noua conștiența de sine va fi aceeași. Dar, dă-mi mie voie să te întreb: și ce afacere a făcut? Oricum îi venise rândul la încarnare! Faptul că beneficiază de același corp sau altul... cât poate să conteze atât timp cât conștiența nu-i va mai spune nimic în legătură cu viața anterioară? Prin saltul evolutiv pe care, să zicem că l-a obținut după moarte, cu siguranță că ar fi meritat ceva mai bun.
Și, să-ți mai spun ceva, așa... ca să-ți treacă cheful de clonare! Spaima nașterii este mai mare decât spaima morții.
Cei care se gândesc la clonare ca la o perpetuare a vieții fără a mai trece prin moarte nu fac decât să fantazeze. Asta nu este decât ideea ahrimanică de a nu părăsi meleagurile lumii fizice. Nu ei vor fi beneficiarii duplicatului! Iar ca să faci o schimbare în timpul vieții, așa cum te-ai muta dintr-o locuință în alta, din una mai dărăpănată în alta nouă, în niciun caz nu este posibil prin clonare. Dar, nu spun că altfel nu ar fi posibil. Iar când va fi posibil, oferta va fi atât de îmbietoare, legată de calitățile corporale, încât nu văd de ce te-ai crampona de ceva ce ai experimentat deja. Sunt convins că există „nemuritori”! Dar, tot așa, sunt convins că ei ascultă de o altă ordine. Sunt de asemenea convins că ahrimanismul va ridica inteligența umană, cât de curând, la capacitatea de a manipula lanțul genetic astfel încât o viață de ordinul miilor de ani să nu mai fie o problemă, și mă refer chiar la o viață bună, într-un corp mereu tânăr și sănătos. „Raiul terestru”, promis de Ahriman va deveni o realitate. Doar că el va fi o păcăleală. Nu în sensul că va fi o iluzie, ci în acela că, pentru câteva mii de ani în plus, petrecuți pe aici, s-ar putea să pierzi veșnicia. O să te uiți la foștii tăi colegi de evoluție, existând în planuri superioare, ca ființe superioare, veșnice, ceva de genul îngerilor, tu fiind încă o ființă rudimentară, în comparație cu ei, o ființă cu „drobul” morții mereu deasupra capului, lustruindu-ți ultimul model de... navetă cu care te vei plimba de colo colo, prin spațiul intergalactic, în timp ce ei vor parcurge lumi spirituale nemărginite doar prin puterea spiritului lor. Ruperea contactului periodic cu viața de dincolo, adică ruperea omului de spiritualitate, este catastrofală pentru evoluția lui.
Nici în cazul unui animal, practic, nu s-ar obține aceeași ființă. Dacă îți vei clona cățelul mult iubit, decedat din nu știu ce motive, pentru tine va fi, ca aspect, poate același. Dar, corpul eteric, parțial, și cel astral vor fi altele, deci, te asigur... va da altfel din coadă!
Doamne, ajută!
Posteaza comentariu
Sponsori