SABBATUL

Autor : Octav
Octav
120 Vizualizari
Ca să nu mai ai probleme de interpretare și să fii sigur că nu greșești... ține-le pe amândouă! Sâmbăta, după Vechiul Testament, duminica după Noul Testament. Oricum, sunt ambele zile libere.
Denumirea zilei de sâmbătă nu trebuie legată de cea de sabbat. În ebraică sabbat înseamnă oprire, întrerupere, pe când, denumirea de sâmbătă ar trebui asociată cu planeta Saturn, cum este, de fapt, mult mai evident în alte limbi. Sabbatul, adică ziua liberă, este pentru prima oară pomenit în „Cele zece porunci” primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai, imediat după fuga din Egipt. În legământul pe care l-a făcut atunci Moise cu Dumnezeu, sabbatul este folosit ca semn de recunoaștere, tot așa cum la prima înțelegere pe care a avut-o Dumnezeu cu Noe, de astă dată, consfințirea a avut la bază curcubeul, iar la a doua înțelegere, cea cu Avram, circumciziunea. Fac o paranteză pentru a specifica un fapt interesant. Prima înțelegere cu Dumnezeu, Noe a făcut-o în numele întregii omeniri, cea de a doua a fost făcută de Avram doar pentru popoarelor semite, adică inclusiv lumea arabă, iar a treia, cea făcută de Moise a fost consfințită doar pentru iudei. Ca să revin la ideea anterioară, am să spun că, de fapt, Dumnezeu a impus sabbatul iudeilor ca urmare a faptului că aceștia tocmai ieșiseră din robie, urmând ca ei să respecte această zi de răgaz, care a devenit și zi de rugăciune, atât pentru ei cât și pentru cei care vor... robi pentru ei, în sensul că, iudeii să nu se poarte cu sclavii lor așa cum s-au purtat egiptenii cu ei. Ciclul sabbatic devine pentru iudei o unitate de măsură temporală, cu semnificații sociale foarte importante, nu numai religioase, ci și administrative, el urmând a se extinde și la perioade mai lungi respectiv șapte și cinzeci de ani. Este vorba despre jubileu. Acești ani erau marcați de evenimente deosebite. Erau eliberați sclavii, se ștergeau datoriile neachitate, orice înțelegere devenea nulă, terenurile arabile erau lăsate necultivate...
Asocierea zilei libere, adică a sabbatului, cu a șaptea zi a creației cred că a fost făcută ulterior când creștinii și-au ales ca „sabbat”, adică zi liberă și de rugăciune, ziua de duminică, care, de fapt, la iudei era prima zi a săptămânii.
Alăturând Noul cu Vechiul Testament, sabbatul iudeilor apărea ca ultima zi a creației în care Creatorul s-a odihnit, așa cum este specificat în Geneză, adică un sfârșit, în timp ce, sabbatul creștinilor, mutat în prima zi a săptămânii, adică duminică, reprezintă un început. Dacă sabbatul iudeilor reprezintă acum sfârșitul Creației divine, cel al creștinilor ar trebui să semnifice începutul manifestării creației, Învierea lui Hristos și, totodată, începutul Mântuirii. Deși, numele de duminică vine de la „Domnul”, în astrologie ziua este asociată cu Soarele.
Ar mai putea exista un argument care să explice de ce creștinii și-au ales ziua de duminică drept zi de sabbat. Spun asta pentru că, dacă stai să cauți prin scrierile Noului Testament nu ai să găsești pe nicăieri vreo referire la ziua de duminică.
Creștinismul a făcut ochi, ca sectă, în sânul religiei iudaice. Până prin anul 100 dH., locurile de cult ale acestora erau chiar sinagogile. Cum era și firesc, cele două comunități, nu puteau ține slujbe în aceeași zi, adică în ziua sabbatului care era sâmbăta. Și cum iudeii, pe drept, aveau prioritate, plăpânda nou născută religie creștină, a trebuit să-și aleagă altă zi, zi în care sinagoga să fie liberă.
Apropo de „Cele zece porunci”, se spune așa, mai pe la spate, că Dumnezeu le-ar fi oferit poruncile, inițial, celorlalte popoare dar, fiecare le-ar fi refuzat, regăsind în ele măcar una care să nu se potrivească cu caracterul și temperamentul poporului în cauză. Iudeii ar fi fost ultimul popor căruia Dumnezeu i-a făcut oferta. Intenția Lui, se spune că ar fi fost aceea de a distruge omenirea în cazul în care nici ei nu ar fi acceptat cele zece porunci ca norme de conviețuire. Bine-nțeles că nici iudeii nu s-au arătat încântați de ce li se punea în față. Ca ultim argument, Dumnezeu i-ar fi amenințat că dărâmă muntele Sinai peste ei. Doar în felul ăsta s-ar fi lăsat Moise convins. „Și mai pe la spate”, zic „rău voitorii” că, de fapt, a fost vorba de o singură poruncă, dar pentru că era... gratis, au zis ei: dă-ne Doamne zece! Hm!
Doamne, ajută!
Posteaza comentariu