Noră și soacră - quo vadis?

Autor : Just Me
 
liniste, revolta si amenintarea “las ca vezi tu”. Apoi incepe: alo! Alo, striga in hol, ca sa o auda fetele. Stiu ca nu mai e nimic de facut. fetele o aud, se reped la usa camerei, ies in hol si scena se deruleaza din nou! Cand aud alo=ul acela parca simt zgarieturi pe creier. Are o pronuntie falsa, nu are nimic in comun cu modul in care vorbeste ea, cu tonul, mladierea glasului, care sunt ale unei femei comune, chiar usor vulgare. Este un fel de “alo” despre care ea crede ca, pronuntandu-l in acest mod, o ajuta sa devina o femeie eleganta, un fel de doamna burgheza. De fapt, l-a imprumutat de la fiica ei care locuieste la Sibiu de multi ani. Accentul este pus pe “a”, restul fiind pronuntat slab si moale, in timp ce a-ul acela apasat si prelung iti sparge urechile. Nu este pronuntia uniforma, sau cu un usor accent cazut pe
“lo”. In fine, dupa ce se termina toata tevatura, fetele isi iau dulciurile se retrag pe undeva catadicsesc ei eu sa ies din camera, cu o mutra complet nevinovata si zambitoare, care imi mascheaza de minune gandurile la tot felul de strategii malefice: sarut mana, cum a fost la serviciu? Ea incepe sa turuie despre una-alta. Stau si intretin conversatia de “salon” vreo cinci minute, ca sa-mi fac formele, dupa care dispar, frumusel. A doua zi, o luam de la capat.

Odiseea lenorului

Nu-mi place balsamul de rufe. Soacra-mii ii place. Eu nu pun balsam de rufe in masina de spalat, in ciuda recomandarilor ei. Vede ca spal odata, de doua ori, de zece ori, fara sa ma ating de sticla cu lenor. Se enerveaza. Bineinteles, nu spune nimic. Nici eu nu spun. Totul este fara cuvinte. Soacra-mea nu mai poate rabda si ia masuri. Dimineata pe la cinci, pune rufele in masina de spalat, pune detergent si toarna si lenor in compartimentul de clatire. Dupa care pleaca la serviciu, satisfacuta: na, acum ce-o sa mai faci? Ma trezesc si vad. Mi se pune pata. Trebuie sa gasesc ceva. Imi storc creierii. Ce-as putea face, ca sa scot lenorul din masina de spalat? Ma gandesc. Ma sucesc, ma rasucesc. In sfarsit, imi vine o idee geniala! Lasa ca acum o sa vezi tu, imi spun, ranjind. Ma duc in bucatarie. Iau dintr-un dulap cutia cu nurofen sirop pentru copii. Iau seringa – oricum mai am altele – ma duc in baie, deschid sertarul masinii si extrag frumusel tot
lenor-ul si-l pun la loc in sticla. Nu-l arunc. Vreau sa vad daca isi va da seama ca tot nu folosesc lenorul. Dupa aia, pornesc masina. Soacra-mea nu a banuit nimic o perioada. Apoi a observat ca, nu se stie din ce motiv, continutul sticlei cu lenor nu scade. Si nici rufele nu miros frumos, a balsam. Atunci, face altceva. Dimineata, pe la 5, pune tot ce trebuie in masina de spalat - inclusiv blestematul acela de lenor - si o porneste. Cand ma trezesc eu, de-acum, era prea tarziu. Rufele erau spalate, lenorul isi indeplinise misiunea. Din nou, clocotesc. Iti trebuie lenor, vei avea lenor! Si incep sa spal tot ce gasesc prin casa. Torn lenor in draci. In doua zile, termin ditamai sticla. Aici am ars-o. Sa vad daca se indura sa dea bani pe alta sticla. Pentru cateva luni bune, s-a lecuit soacra-mea de lenor. Apoi, iar a inceput.

Concursul de gaini - sadism sau hedonism?

E joi. Afara ninge. Vine taica-meu de la tara si-mi aduce trei gaini si doua sticle de ulei. Pun apa la incalzit, le oparesc si ma apuc de jumulit. Sunt plina de satisfactie, gandindu-ma la ce mutra o sa faca soacra-mea cand o sa vada, din nou, ca nu am nevoie de mancarea ei. Ma simt atat de bine, incat nu-mi mai bat capul incercand sa incadrez motivatia starii pe care o am in categoria hedonismului sau a sadismului! Si, la urma urmelor, de ce sa nu reduc totul la "scopul scuza mijloacele"? Asa, soacra-mea nu-si mai poate afisa superioritatea si nici nu se mai poate plange pe la celelalte babe din scara cu eforturile pe care le face ea, ca sa ne “tina”. Jumulesc cu frenezie, apoi parlesc, disec si pun de o supa gustoasa.
1 2 3
Posteaza comentariu
Creatii ale aceluiasi autor
Sponsori