Ciclul; Casa de sub Măgulice; Scrisoarea...autor Mihai LEONTE

Autor : Mihai LEONTE
Mihai LEONTE
10.559 Vizualizari
Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE

11 SCRISOAREA

Scrisoarea ajunsă la diriginte era una de convenienţă, prin care eram informat că Minica s-a căsătorit şi nu trebuia să mai avem nici o legătură. Scurt şi concis. Timpul trecea ducând dorul timpului petrecut cu Minica. Începeam să mă obişnuiesc fără ea văzându-mi de şcoală şi practică. Aproape de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril aveam să primesc un colet ca fiind de la părinţii mei. Mă miram fiindcă ştiam că nu îmi trimiseseră niciodată vreun colet. La poştă aveam să constat că era trimis din Alba Iulia. Am ridicat coletul şi eram foarte curios să vedem ce conţine. Era un volum cu dedicaţie dar nesemnat. Dedicaţia suna astfel; Îţi dăruiesc acest volum ţie prieten drag. Eu nu te voi uita. Tu vei face cum crezi. În interiorul volumului era un plic din acelea frumoase de culoare rosse, cu o scrisoare adresată mie. Iată cuprinsul scrisorii;

,, Dragul meu,
Nu credeam că ne vom despărţi aşa repede. Nu mă puteam opune acestei situaţii. Când te-am cunoscut pe tine, trebuie să ştii că nu te-am ales întâmplător. Unchiul meu ne vorbea de elevii săi. Puteam alege pe un oarecare altul. L-am rugat să mă anunţe când mergi la meditaţie în cimitir să fiu şi eu pe acolo. Te ştiam ca persoană şi îmi plăcuse de tine din momentul când te-am văzut interpretând piesa aceea din ziua de 24 ianuarie. Voiam să te contactez în fel şi chip. Unchiul meu nu m-a lăsat multă vreme. Până la urmă a cedat insistenţelor mele şi am ajuns să te am aproape. Făcusem pasul către tine fiindcă îmi doream cu ardoare un bărbat lângă mine. Mi-a plăcut felul tău blajin de a te purta cu mine. Poate dacă erai altfel nu te acceptam. Pentru mine a fost o nouă experienţă de viaţă şi am trăit-o cum nu se poate mai intens. M-am bucurat cu tine împreună de micile şi marile clipe de intimitate şi dragoste. Tu ai fost pentru mine ceva necunoscut mie. Tăcut şi ascultător, bun şi tandru. Nu cred că puteam găsi pe cineva mai bun. Norocul meu a fost şi în înţelegerea de care a dat dovadă unchiul şi mătuşa mea, care au acceptat relaţia mea cu tine. Îţi spun asta ca să ştii că unchiul meu, adică dirigintele tău, te preţuieşte foarte mult, cred că ştiai asta? Nu-mi scrie un răspuns, fiindcă poate nici nu ai ce să-mi spui. Colonelul, devenit soţul meu neaşteptat, se poartă cu mine foarte frumos şi îmi acordă toată atenţia. Nu mi-am luat încă un serviciu, căci colonelul nu mă lasă să lucrez orice. Mi-a spus că mă pot înscrie la o facultate la f.f. dar nu vreau asta.
Dragul meu, îţi doresc să găseşti în viaţă o persoană care să te merite. Îţi prevăd un viitor frumos, chiar dacă lucrezi în mină. Tu ai un suflet deosebit. Voi păstra ca o amintire de la tine caietul acela cu catrene culese de tine. Am auzit că faci textele pentru brigada artistică a şcolii şi din câte mi-ai spus tu, mai scrii şi poezii. Cine ştie cine va fi muza ta în viitor sau eu voi fi muza ta pierdută? Eşti încă destul de tânăr şi nu am nici cea mai mică îndoială că cineva te ca descoperi aşa cum te-am descoperit eu.
Te las cu bine dragul meu prieten.”

Scrisoarea era nesemnată. Dar asta nu m-a afectat. În plic erau două bancnote de câte una sută lei şi o fotografie a Minicăi întreagă, dar îmbrăcată în negru. Pe versoul fotografiei era dedicaţia; Dragului meu drag, Minica.
Am păstrat o vreme scrisoarea şi fotografia în buzunarul de la piept din dreptul inimii. Când eram anul patru, fiind la practică în subteran, cineva mi-a furat pachetul cu ţigări şi cartonul unde aveam scrisoarea şi fotografia. Am regretat mult pierderea, dar nimeni nu mi-a mai înapoiat acele piese atât de dragi mie. Acum nu mai aveam nimic de la Minica.

Posteaza comentariu