Beldie la iarmaroc...autor Mihai LEONTE

Autor : Mihai LEONTE
Mihai LEONTE
11.249 Vizualizari
4 BELDIE LA IARMAROC

Zilele ciurdarilor treceau în ritm obişnuit. Ciurda îşi avea programul ei şi nu ieşea din normalitate. După ce Beldie dădea ocolul cornutelor se apropia de Grapă să-i asculte poveştile. În timp ce cioplea în coaja botei anumite desene care se arătau de sub vârful briceagului său. Beldie se uita atent la mâna lui şi nu pricepea cum nişte mâini uriaşe puteau scoate desene atât de minuscule şi deosebit de frumoase. În munca sa Grapă nu se grăbea, migălea la câte un baston din acesta şi două săptămâni. Unele bastoane le executa la comandă, adică lemnul îi era adus de viitorul proprietar, care îi solicita ce trebuie desenat şi scris pe baston. Dacă nu avea comenzi avea lemnul său adus de moş Lică de prin crengile lemnelor de foc din depozit, şi moş Lică avea acasă la el rezerve destule. Beldie era fascinat de briceagul lui Grapă care avea plăsele de fildeş zicea Grapă, fiindu-i dăruit de un evreu din oraş care la rândul său îl primise de la un frate din Palestina. Acest evreu văzuse cu ce lucrează Grapă şi ce iese din mâinile sale cu un briceag vechi şi lama tocită. Beldie îşi dorea şi el un asemenea briceag. Şi i-a spus asta lui Grapă. Beldie alerga cât era ziua de lungă după vite şi desigur nu părea să obosească, dar seara adormea cum ajungea la stâna lor, imediat după ce mânca seara. Beldie nu avea nici haine prea strălucite, astfel că prin grija lui moş Lică a început să aibă,, garderoba” sa. Baba Leana surda îi împletise din lână un pulover să-l aibă pentru vreme rea. Pe de alta parte Grapă prin diverse cunoştinţe i-a făcut rost de mai multe cămăşi, pantaloni lungi dar şi scurţi. Astfel că iarmarocul putea să vină. Între timp Grapă i-a făcut şi lui Beldie carnet de CEC, şi acum banii câştigaţi erau în siguranţă, mai ales că moş Lică i-a mai adăugat câţiva lei la sfârşit de săptămână căci numărul vacilor crescuse. Beldie se mai întremase şi la trup pentru că primea mâncare îndestulătoare. Ori le trebuia ori nu, primeau de la moş Lică câte o pâine de două kilograme, şi aveau alimente să trăiască o familie mai numeroasă.
Sfântul Ilie cădea într-o joi aşa încât iarmarocul avea să ţină până duminica. Seara de joi după ce au lăsat vitele pe la casele lor, Grapă l-a luat pe Beldie de mână plecând spre iarmaroc. Cum arata iarmarocul? Asta avea să afle Beldie în scurt timp. Aici se adunase lumea de pe lume, căci la iarmaroc veneau tineri din satele din jurul oraşului de la zeci de kilometri. Era o reuniune de suflet, căci tinerii aveau cu ce se lăuda un an întreg despre ce văzuseră la iarmaroc. Locul unde erau instalate iujurile, bărcile, tot felul de scrâncioburi, menajeriile de animale, scenele cu scamatori şi ce nu era de văzut la iarmaroc!? Cu înălţimea sa Grapă părea un fel Lăţi - Lungilă din poveştile lui Creangă. Beldie trebuia să se ţină de pantalonii lui Grapă dacă acesta îl scăpa din mână. Copilul din el nu ştia încotro să se uite. Nu mai văzuse atâta lume decât la o aplicaţie a regimentului din Fălticeni, când toate dealurile din jurul păşunii lor era plin cu soldaţi înarmaţi, de credeai că a început un nou război. Atunci un ofiţer i-a dat un fel de cutie de chibrituri care o păstra la stână pentru aprins focul. Grapă se uita să-i găsească lui Beldie un briceag, dar nu unul oarecare ci cu plăsele de os. Oamenii când întorceau capul şi vedeau cine e lângă ei, lăsau drumul liber să treacă omul cel înalt. Unii chiar credeau că este de la vreun circ şi merge pe catalige, dar se înşelau. Până la urmă au găsit un vânzător de mărunţişuri care avea bricege. Beldie s-a uitat lung şi nu ştia nici ce să zică. Grapă cu glasul lui domol i-a spus să aleagă un briceag. Când l-a arătat cu degetul, negustorului atât i-a trebuit căci i-a cerut un
1 2
Posteaza comentariu