Când fericirea nu e pentru tine

Autor : Gabriela Nenciu Draghici
Gabriela Nenciu Draghici
2.474 Vizualizari
Teroare, tortură, tristeţe, pierderi materiale, carieră ratată şi niciodată iubită. Aşa a derulat viaţa mea din copilărie şi până în prezent.Nu ştiam unde să mă ascund din calea răului, ajunsă până la disperare.Până într-o zi când, pe strada mea care era mai mereu în tunecată, a răsărit soarele, dar cum a răsărit!...că aproape m-a orbit de strălucire şi fericire totodată, crezând că soarele şi-a greşit strada.Căutând disperată o posibilitate de a-mi publica, creaţiile mele literare, şi de a mă face cunoscută cine eram eu defapt, m-am gândit să fac un cont pe facebook.Printre primi prieteni cunoscuţi pe facebook, cunos şi un scriitor de care m-am apropiat mai mult, datorită creaţiilor noastre literare şi nu numai, pentru că a urmat să fim şi colaboratori. Vorbind zilnic, de mai multe ori pe zi, nu ştiu ce îmi trece prin minte şi merg pe pagina prietenului meu, unde intru să văd pozele pe care le avea.Privind o poză în care el era îmbrăcat în albastru, am simţit că ceva se întâmplă, parcă o mână străină îmi atinsese inima. Nu am înţeles ceea ce se întâmplase cu mine, continuând să fim buni prietei, eu şi prietenul meu căruia îi schimbasem numele fără ca el să ştie.Pentru mine se numea prinţul vestit în albastru, pentru că începusem să simt sentimente albastre pentru el, in taină bine înţeles.Din intamplare cunosc un barbat, care a urmat sa-mi fie prieten, atat nimic altceva.Insa nu a fost asa, pentru ca lipsa de o vorba frumoasa si o alinare, m-a facut sa ma indragostesc de prima data de prietenul meu.Si fara ca el sa stie, eu il iubeam nebuna.Eram prieteni si vorbeam orice, numai despre dragoste, nu.Ca-ntre prieteni ne-am povestit multe lucruri, pana intro zi cand imi spune ca are o prietena, mai apropiata sufletului, lui.Insa eu nu nu credeam ca se vorbeste de o iubire, continuand sa-l iubesc din zi in zi mai mult.Numai daca ii pronuntam numele sau vedeam o poza de a lui, inima i-si lua viteza palpitand, ca si cum ar fi vrut sa iasa si sa caute pe cine iubea atat de mult.Dupa un lung timp de iubire in taina, nu am mai putut rezista si am incercat pe departe sa-i fac sentimentul meu cunoscut, moment in care, mi-a fost destul un singur cuvant, sa-mi fie strapunsa inima cu milioane de cutite.Asa am simtit atunci, cand el mi-a spus ca iubeste pe altcineva, cand eu sufeream atat de mult iubind-ul in taina.Am continuat sa fim prieteni si sa vorbim zilnic, ca si cum nimic nu ar fi in afara de o simpla prietenie, desi eu il iubeam, poate si mai mult ca prima data.Asa de greu mi-a fost sa lupt pentru transformarea omului iubit intrun simplu prieten si pentru resemnarea unei sincere iubiri.Suferintele, suspinele au fost rezervate pentru mine, fericirea inca nu m-a gasit.Si totusi si in acest moment cand scriu, plang pentru ca dupa atata timp, inca nu am reusit sa ma resemnez, suferind in tacere.

1 ianuarie 2012
Posteaza comentariu
Sponsori