Beldie frate de cruce cu Grapa...autor Mihai LEONTE

Autor : Mihai LEONTE
Mihai LEONTE
10.483 Vizualizari
2 BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ

Ziua a trecut la ciurdă fără prea multe întâmplări. Seara ciurdarii trebuiau să ducă vitele în oraş la stăpânii lor de unde aveau să le preia a doua zi de dimineaţă. Cartierul de unde erau adunate vitele nu era prea departe de păşune. Stăpânii vacilor erau mulţumiţi de cum le păzea Grapă vacile, şi seara îl aşteptau fiecare cu o mică atenţie care consta din ceva plăcinte, câte un sfert de rachiu, unii care aveau serviciu îl atenţionau cu ceva lei. Apariţia lui Beldie ca ajutorul lui Grapă schimba problema. Grapă însă nu era un egoist şi tot ce a strâns în acea zi de marţi avea să împartă cu Beldie. Grapă îi explica lui Beldie cum îi chema pe stăpânii vacilor, căci trebuia să ştie de unde să le ia dimineaţa, şi să le distribuie seara. În seara aceea de marţi s-au grăbit să ajungă la stâna lor. Aici îi aştepta baba Leana cu un borş de fasole foarte gustos, din care şi Grapă şi Beldie au mâncat hămesiţi. După ce baba Leana a plecat, Grapă a început să scoată din traista lui mare cât un sac bunicel, tot felul de alte feluri de mâncare; plăcinte şi gogoşi, un borcan de dulceaţă şi multe fructe de vară. S-a scotocit prin buzunare şi a scos la iveală mai multe hârtii de un leu şi chiar vreo două de trei lei. I-a numărat cu încetineală ca apoi să-i dea şi lui Beldie şase lei. Nu erau chiar jumătate, dar pentru Beldie era un peşcheş grozav. Nu mai văzuse bani în mâna lui de multă vreme. Grapă a început să-i povestească lui Beldie despre viaţa lui. Era orfan de amândoi părinţii şi nu ştie cum se aciuase pe lângă moş Lică! Acesta îl considera băiatul său şi îl proteja faţă de cei care ar fi încercat să-i facă vreun rău. De cu primăvara şi până toamna târziu păzea vacile oraşului. Era mulţumit cu viaţa lui. Avea peste 30 ani şi nu făcuse armata, fiindcă ori de câte ori încercau să-l încorporeze îi dădeau drumul căci nu aveau haine cu ce să-l îmbrace. Se vorbea că moş Lică intervenea de fiecare dată să nu fie încorporat. Lui Grapă i-a plăcut de Beldie de cum l-a văzut, căci nu mai văzuse un băiat aşa de subţirel. Aşa se face că în acea seară Beldie a devenit fratele de cruce al lui Grapă. Beldie nu ştia ce să spună, nici el nu avea fraţi buni, dar nu vorbea despre asta. Nu i-a spus lui Grapă nici de unde este, căci nu voia să se întoarcă acasă. De ce? Asta numai Beldie ştia! Nici moş Lică nu ştia, căci acesta era învăţat să afle totul mult mai târziu de la Grapă, cel care îi spunea totul moşului, şi chiar cu lux de amănunte!
Grapă nu era însurat fiindcă fetele când îl vedeau aşa înalt şi cu picioare mari, nemaivorbind de mâini nici nu voiau să audă de el. Femeile mai trecute sau văduve îl căutau din când în când sub diverse motive; să le repare vreo uşă, să le mute vreun dulap!
Bărbatul din el se mulţumea şi cu firimituri, dacă nu putea avea pâinea întreagă. În acea seară de marţi pe Beldie l-a lăsat să doarmă în stână, căci patul din două scânduri nu era îndeajuns pentru doi. Grapă s-a dus să doarmă în,, căţelul stânei” cum îi plăcea să-i zică unei căsuţe din scânduri care era un fel de rezervă pentru dormit, îndeplinind şi rolul de gheretă de pază. În stână erau mai multe cojoace vechi şi alte pături, din care a luat şi el ceva de învelit pentru a se acoperi, căci în gheretă erau multe paie de ovăz şi fiind vara era destul de cald. L-a învelit pe Beldie cu grijă frăţească şi i-a spus; Noapte bună! Beldie s-a mirat de această urare, căci el nu o mai auzise până atunci. Beldie ştia să spună Tatăl Nostru, aşa cum avea să facă şi în acea seară. Beldie era obişnuit să doarmă pe oriunde se nimerea, prin căpiţe de fân sau şire de paie, sau ghemuit pe băncile sălilor de aşteptare din
1 2
Posteaza comentariu