Un necaz nu vine singur

Autor : Gabriela Nenciu Draghici
Gabriela Nenciu Draghici
2.378 Vizualizari
Si totusi un necaz sau o suparare, nu vine niciodata singur si de fiecare data vin insotite.Ma aflam in Italia, dupa toate peripetiile vietii.Loc unde nu-mi era destul ca pierdusem case, familie, etc.Raman si fara serivici, aici la atata distanta, de tara mea si de oamenii care m-ar fii putut sprijinii la greu.
Inchisa in acea cameruta, plangeam zi si noapte si scriam.Nu doream sa vad pe nimeni, ma simteam o femeie a nimanui, o femeie caruia nimanui nu-i pasa de mine si de viata mea.Incepusem sa slabesc uimitor, pana cand nu mai eram in stare sa stau pe picioarele mele.Ajunsesem in ultimul hal, globulele rosii scazuze, aruncandu-ma intro oboseala continua si somnolenta.Intamplator cunosc o fata Romanca de aceiasi varsta cu mine la care am povestit, in mare viata mea si situatia in care ma aflam.
Aceasta Romanca, avea un suflet mare si m-a luat cu ea la locul ei de munca, facandu-mi cunostinte cu acea doamna Italianca, pentru care lucra. Italianca fiind foarte bolnava dependenta de un carucior.
Caracterul meu prietenos a facut sufletul acelei Italience de o bunatate incredibila.Atata se atasase si tinea la mine acea femeie, ca nici eu nu credeam.Vazandu-ma slabita, fara culoare si putere, aceasta m-a obliga zilnic sa fiu la masa cu ea, unde eram obligata sa mananc si sa beau un pahar cu vin, iar cand eu nu acceptam, pentru ca nu mi-a placut niciodata alcolul, aceasta ma obliga spunandu-mi ca numai asa i-mi voi recupera globulele rosii.Acest tratament a durat timp de o luna, timp in care mi-am revenit in totalitate si mi-am gasit si un loc de munca. In concluzie, sunt oameni cu suflet oriunde ne-am afla, chiar daca nu vorbesc aceasi limba ca si noi.Ma voi ruga in sanatatea acestor doua doamne, Mariana din Romania si Angela din Italia.

martie 2011
Posteaza comentariu
Sponsori