Antilopa; Reintalnirea...autor Mihai LEONTE

Autor : Mihai LEONTE
Mihai LEONTE
7.172 Vizualizari
2 ANTILOPA; REÎNTÂLNIREA

Revenind dintr-o călătorie cu trenul, Matei a coborât în gara din Câmpia Turzii şi a mers pe aliniamentul căii ferate spre staţia de autobuz care mergea spre Turda. Nu avea nici un fel de bagaj. Putea foarte bine să se urce în autobuzul din spatele gării dar ceva instinctiv l-a dus în cu totul altă parte. Mergând fără să se grăbească, Matei nu era atent şi era gata să dea peste o fată care mergea spre gară. Fata s-a uitat lung la el şi l-a admonestat că nu este atent! Dar s-a oprit din mers şi l-a întrebat dacă nu este el cel cu care a corespondat Antilopa. Matei a rămas oarecum încurcat dar până la urmă a răspuns afirmativ. S-a recomandat ca fiind colegă de laborator cu Antilopa şi căpitanul echipei de popice. Matei a recunoscut-o fiind îmbrăcată cam tot astfel ca o sportivă!
I-a spus lui Matei doar atât; am să-i spun Antilopei că te-am întâlnit şi a plecat grăbită. Ajuns în staţia de autobuz avea să aibă o nouă surpriză, căci ca din pământ a dat nas în nas cu Antilopa. Nu ştia ce hotărâre să ia? Antilopa l-a abordat cu îndrăzneală salutându-l de parcă se cunoşteau de când lumea. Mergea şi ea la Turda, astfel că au mers împreună. Au mers până în centru cu toate că Matei trebuia să coboare în altă staţie. Au decis să meargă la un restaurant cu autoservire căci Matei era flămând fiindcă venise de pe drum! Au găsit o masă mai izolată şi liberă unde au putut să stea mai mult de vorbă. Au mers la standul autoservirii să-şi aducă meniul pe tava de autoservire. După ce au servit masa Matei s-a grăbit să ajungă la trenul Mocăniţă care făcea legătura între Turda şi Abrud pe o distanţă de 100 kilometri pe care o parcurgea în peste 6 ore. Antilopa l-a însoţit şi la gară. Sincer Matei se simţea stingherit
de prezenţa Antilopei fără să-şi dea seama care ar fi motivul acestei reţineri! După ce şi-a cumpărat biletul s-au urcat amândoi într-un vagon al celebrului tren Mocăniţa care urca în inima Munţilor Apuseni însoţit pe aproape întreg traseul de bătrânul Arieş. Cei doi nu găseau subiectul pentru o discuţie amicală. Timpul plecării trenului se apropia şi atunci Antilopa l-a luat de mână pe Matei şi s-a apropiat mai mult de el. S-au îmbrăţişat cu un fel de răceală sărutându-se prima dată. Matei era contrariat totuşi de sărutul neaşteptat al Antilopei. Parcă o voia, parcă nu! Avea aşa un fel de nelămurire în sinea sa! Trenul nu era aglomerat fiind o zi obişnuită de lucru. Avea să se aglomereze când se apropia de Baia de Arieş localitate minieră care capta ca un magnet suflarea de pe valea Arieşului mijlociu de la Sălciua la Abrud.
Matei ajuns la destinaţie şi-a început activitatea de la mină şi la liceu. A treia zi a primit un plic dar şi un aviz telefonic de la Antilopa. Era invitat cât se poate de repede la Turda pentru o întâlnire. Matei i-a spus Antilopei că nu poate veni fiindcă nu are nici concediu şi nici alte recuperări de la mină. Era doar joi şi nu au luat nici o hotărâre comună. Sâmbătă seara Matei era la cursurile liceului seral, când un coleg l-a anunţat că cineva îl caută. Nu i s-a spus cine anume. Mai avea încă o oră de curs. A mers să-l anunţe pe profesorul de istorie să-l învoiască pentru acea oră, după care a mers cu cel care îl anunţase de vizită. A rămas surprins şi mirat să o vadă pe cea care îl căuta; era Antilopa! S-au salutat destul de rece, după care a întrebat-o cu ce ocazie? Antilopa i-a răspuns simplu că a venit să-l vadă. Matei a rămas fără nici un răspuns! Unde să se ducă şi ce să facă cu o fată în miez de noapte? Au rămas discutând în stradă în apropierea ieşirii din liceu. Deja ora se terminase şi colegii l-au înconjurat pe Matei şi pe Antilopa. Norocul era că Matei era liber până luni seara. Un coleg
1 2
Posteaza comentariu