Beldie ciurdarul...autor Mihai LEONTE

Autor : Mihai LEONTE
Mihai LEONTE
5.630 Vizualizari
1 BELDIE CIURDARUL


Moş Lică l-a găsit pe Beldie în gară. Era spre dimineaţă şi moş Lică a trecut prin sala de aşteptare a gării să vadă ce mai e pe acolo, căci el era paznic la un depozit de lângă gară. S-a nimerit că o patrulă de miliţieni controlau pe cei care dormeau în sala de aşteptare. Ajunseseră la un băieţel firav care se freca la ochi şi nu ştia ce este cu el! Nişte clienţi mai vechi ai improvizatului dormitor nocturn, încercau să le spună miliţienilor cine
este firavul personaj. Moş Lică fiind o cunoştinţă a miliţienilor, l-a luat de mână pe băiat şi a spus că îl cunoaşte. Îl ştia pe băiat căci de mai multe ori îi mai dădea câte un coltuc de pâine rămas. Ştia că toată lumea îi spune Beldie, dar până atunci nu îl întrebase de ce i se spunea aşa? Afară ploua destul de tare şi moş Lică l-a dus pe Beldie la ghereta lui de lemn, l-a învelit în mantaua lui de paznic şi l-a lăsat să doarmă până iese el din tură.
Moş Lică era o figură a târgului căci el se ocupa de ciurdele oraşului. Angaja tot felul de băieţi pe timpul verii care păzeau vacile orăşenilor, căci mai toate casele de la periferii aveau câte o văcuţă sau chiar două. Vremurile erau cum erau, căci alimentele se dădeau pe cartelă şi dacă nu aveai o slujbă undeva să ai cartelă, nu îţi era pre uşor. Moş Lică locuia la marginea oraşului, de nici el nu ştia unde stă la oraş sau la sat. Avea o gospodărie destul de bunicică, adică vreo trei vaci cu lapte, ceva viţei şi o turmă de vreo 30 oi, fără a mai socoti şi cârlanii, adică acei miei care nu depăşeau un an. Astfel că pe Beldie îl aştepta ceva de muncă. Moş Lică nu avea copii, era singur cu baba Leana surda, cum îi zicea toată lumea. Leana surda nu vorbea cu nimeni şi nici nu răspundea la vreo întrebare cuiva. Că era surdă sau nu, lumea nu avea cum să ştie. După terminarea turei moş Lică l-a luat acasă pe Beldie şi l-a dat în grija babei Leana. Aceasta era obişnuită cu astfel de clienţi, astfel că nu cerea explicaţii. I-a dat de mâncare băiatului şi l-a trimis cu turma de oi la păşune care nu era departe de casă. Acesta era începutul pentru munca lui Beldie, căruia îi era frică să nu ajungă la miliţie. Prima zi la păzitul oilor nu a fost una prea bună, fiindcă ploua continuu şi drept adăpost de ploaie avea un sac rupt şi vechi de la baba Leana. Aproape de amiază a venit moş Lică şi l-a adus acasă împreună cu turma de oi şi cârlani. I-au dat să mănânce pe săturate, borş de fasole, brânză de oi cu mămăligă, căci aşa era obiceiul locului. Pâine nu prea era, mămăliga era baza! L-au lăsat să doarmă cam o oră, moş Lică l-a luat şi l-a dus cu el în altă parte a oraşului, unde avea să devină ciurdar. L-a dus direct la păşune, fiind dat în grija unui tânăr căruia i se spunea Grapă. Nimeni nu ştia de ce i se spunea aşa? Poate fiindcă avea nişte degete lungi la mâini şi la picioare, opincile lui păreau lungi cât lumea, iar degetele de la mâini nu îi încăpeau în buzunare. De aici încolo stăpânul său avea să fie Grapă. Moş Lică i-a spus lui Grapă să-i dea lui Beldie mâncare şi 5 lei pe zi. De dormit avea să doarmă cu Grapă la un fel de stână ce o aveau în marginea păşunii, aproape de sat, şi nu departe de oraş. Beldie avea să primească banii sâmbătă seara şi putea face ce vrea cu ei. Între timp ploaia încetinise şi norii plecau la plimbare spre alte meleaguri. Ziua în care îşi începea munca firavul Beldie era marţi. Cum a plecat moş Lică, Grapă a început să-i spună lui Beldie cam ce avea de făcut prin jurul ciurdei de vaci, care nu erau chiar puţine ci în jur de vreo 45-50 de capete. Păşunea era destul de întinsă pe mai multe dealuri înconjurate de ogoare cu porumb, grâu şi alte semănături, locuri unde animalele erau
1 2
Posteaza comentariu