Câtă îndrăzneală !

Autor : Iudita Ecaterina
Iudita Ecaterina
119 Vizualizari
Cu un zgomot infernal de roţi metalice, pe un asfalt nu tocmai liniar,
trăgea sau poate împingea, nu-mi puteam prea bine da seama,
o tarabă scorojită, cândva vopsită, cândva... tare demult....şi s-a
instalat bine-mersi în colţul străzii. Era într-o dimineaţă în care
lumina refuza să se arate, poate era speriată de zgomotul infernal
făcut de nişte roţi metalice pe un asfalt nu tocmai liniar. Oricum... era
încă întuneric. Doar becurile cocoţate pe stâlpi luminau anemic. Şi el
se oprise cu taraba lui în aşa fel încât să le cuprindă pe amândouă,
întuneric şi lumină obscură. M-am oprit, nici lângă el, nici prea departe
de el. O curiozitate amestecată cu teamă mi-a şoptit în adâncul urechii -
oare cine este acest personaj misterios venit parcă din altă lume?
Nu ştiu dacă din altă lume, dar cu siguranţă din trecut. Mi-am adunat,
am tras spre mine tot curajul de care dispuneam în acea dimineaţă
întunecată şi l-am privit. Purta un fel de trenci, culoare vagă, un miros
vechi de un secol, lung, poate prea lung. Încălţările nu i le puteam
distinge, mă întrebam dacă are cumva picioare... Faţa nici atât cât
picioarele nu o puteam distinge. Gulerul scorojit al trenciului, ridicat,
îi acoperea jumătate de faţă. Pe cap purta o pălărie mare cu boruri
la fel de mari şi blege ce îi cădeau pe cealaltă jumătate de faţă.
Oare are faţă? mă întrebam nedumerită. Îi simţeam doar respiraţia.
O respiraţie rece, atât de rece că m-a făcut să mă zburlesc toată.
Vroiam să-l întreb... dar mi-au îngheţat şi cuvintele şi buzele şi
gândurile, am îngheţat cu totul. Taraba.... atenţia mi-a fost atrasă
spre taraba scorojită unde mii de luminiţe se zbenguiau, mici, apoi
deveneau din ce în ce mai mari transformându-se în sfere de cristal.
În saltul lor nebunesc, una din acele sfere mi-a sărit pe pleoapă.
Am tresărit. Am simţit ceva prelingându-se pe obraz, ajungând pe
buze, umezindu-le. Am tresărit când trenciul şi pălăria s-au mişcat.
El privea cerul. A început să plouă. Am privit cerul. Când mi-am
coborât privirea, lângă mine, nimeni. El dispăruse, trenciul şi pălăria
au dispărut şi ele, taraba dispăruse. Vânzătorul de ploaie dispăruse.
Posteaza comentariu
Creatii ale aceluiasi autor
Sponsori