De dor, de te iubesc, de tine...

Autor : Dan Lucian Corb
Dan Lucian Corb
1.509 Vizualizari
Se lasă noaptea peste oraşul provincial. Undeva în depărtări, se aude ploaia. În curând, norii vor ajunge deasupra oraşului. Frunzele mestecenilor, foşnesc. Ca sufletul meu. De dor, de te iubesc, de tine...
Cuvintelor mele le dăruiesc aripi, s-ajungă până la sufletul tău. Citeşte-le... nu lăcrima, dorul meu, dor. La următoarea ploaie, ne vom întâlni, în visul meu sau al tău. Te las pe tine să alegi...
Până atunci, hai, să sărutăm amândoi clipa aceasta, s-o preţuim, să ne dăruim simpatia, prietenia, lacrima, dorul...şi într-o zi, iubirea.

Dan Lucian Corb 2 septembrie 2013
Posteaza comentariu
Sponsori