Miros de primavară românească

Autor : Gabriela Nenciu Draghici
Gabriela Nenciu Draghici
1.782 Vizualizari
Aici, la mii de kilometri distanţă de patria-mi mamă, pe străzile italiene mergeam.Îmi venea un miros de primăvară românească.Am simţit că mă aflu acasă, undeva în jurul unor grădini, unde ţăranii români făceau curaţenie şi ardeau ramurile uscate şi căzute din pomi, în timpul iernii de plapuma grea a zăpezii.Am căzut profund pe gânduri, dusă de dor...dar dusă! Atât m-a învăluit dorul şi gândurile, că pentru moment nici nu mai ştiam unde mă aflu, fiind sigură că sunt în România.Aud un salut în altă limbă, în italiană şi acel salut m-a adus la realitate, revenind unde mă aflam de fapt, m-am trezit ca dintr-un vis, cu tristeţe pe faţă.Eu nu mă aflam nici în România şi nici mirosul de foc nu era acelaşi, pentru că aici oamenii ardeau...era adevărat, dar ardeau ramuri de mandarini, portocali, măslini, lămâi şi nici pe departe nu era un miros de foc ce arde ramuri de pruni, meri, peri.Am fost fericită pe moment...a fost frumos simţământul meu aşa şi totuşi cu dorul a tot ce este în ţara mea, rămân în suflet.

10 martie 2008
Posteaza comentariu
Sponsori