Un prieten din vacanță

Autor : Nicoleta Benos
Nicoleta Benos
106 Vizualizari
Din valurile mării soarele răsare. Tu vii tiptil, mă ei în brațe. Din razele de soare împletești iubirea în sufletul meu. Ne pierdem printre valurile mării, ne atingeam braţele goale, fără să ştim, noi plutim. Revenim pe nisipul fierbinte, mă săruți pe frunte. Astăzi dimineața ne-am contopit cu valul, într-o simbioză perfectă cu valul.Mi-am scufundat picioarele în nisipul fierbinte, tălpile peste cioburi de scoici au călcat. Rânduri scrise azi, rânduri scrise ieri, se leagănă vântul sărat.
- Bine ați revenit la mare, vă cunosc, veniți de mulți ani aici.
- Da, așa este. Îmi aduc aminte.... Radu?
- Niky îți amintești, acum doi ani te-a ajutat printre valuri.
- Așa este, mereu mă rog pentru sănătatea ta. Vrei o cafea, am adus în termos.
- Mulțumesc, meseria asta este frumoasă, sfidăm mereu al mării viu tumult. Pe furtună, pe ploaie, vânt, ceață suntem aici. Viața este frumoasă, noi trebuie să salvăm multe vieți.Nu-mi place supraîncălzirea.
- Și profesia mea este grea, partea electromecanică, este pasiunea mea. Am grijă de mine, am grijă de mulți oameni.
Fuge, fluierul îmi sparge timpanul, două persoane s-au avântat printre valuri. Le face semn de pe mal alt salvamar. Steagul le atrage atenția, dar nu înțeleg. Pe mulți îi fură valul...... Înoată printre valuri trei salvamarii, valurile câteodată îi ascund. Au ajuns la cei doi temerari. Vin greu spre mal, cei doi sunt foarte supărați. Întinși pe nisip, sunt ajutați de un cadru sanitar. Și-au revenit, salvamarul le mai spune ceva. Cu privirile în jos, mulțumesc și nu mai spun nimic. Marea s-a mai liniștit, a dus la mal scoici, melci...
- Știi să înoți foarte bine, reușești ce alții nu pot.
- Am făcut armata la marină, îmi place să înot, Dunărea este prietena mea.
- Eu sunt speriată de apă, stau numai la mal. Nimeni nu m-a convins, nici Niky.
Salvamarul pleacă mai departe. Printre valuri pescărușii ating zarea în depărtare. La malul mării nu este decât un singur anotimp. Iubirea este ca marea, uneori liniștiră, alteori furtunoasă. Sufletul ca o corabie este purtat de valurile iubirii. Un bun cârmuitor știe să înfrunte valurile iubirii este prind în mrejele iubirii. Ce ar face o barcă fără apă, ce ar face sufletul fără iubire.Pământul arde, printre razele de foc, alergăm în apa marii. Cu greu ne-am despris din îmbrățișarea valurilor.. Fără să mai scoatem o vorba ne-am luat de mână și am plecat mai departe să ne plimbăm… câteva minute, niciunul dintre noi nu a scos un sunet…
- Vreau să mâncăm ceva. Nu văd salvamarul, merg să-l caut. Îl invit la un pahar de vin. Acum doi ani nu l-am găsit.
- Foarte bine, este poate plecat, dar mâine te rog să nu uiți. Întreabă-l pe colegul lui, îl caută prin stație.
- Așa este, ai mereu dreptate.
După un sfert de oră, salvamarul Radu vine lângă bărci. Îl invităm la un pahar de vorbă și la câteva scoici.
- Mulțumesc din suflet, seara sunt mereu singur pe cărarea vieții, copiii au viața lor.
Așa am aflat o poveste de viață grea, dar frumoasă. După două ore ne-am despărțit. A doua zi noi pe plajă, el printre valuri. Am hotărât să nu ratăm apusul, ne - am așezat îmbrățișați pe nisipul fierbinte. Toată noaptea am stat pe plajă, am făcut baie în mare noaptea. A urmat o noapte la fel de fierbinte precum razele soarelui. Am profitat de faptul că cerul era senin și ne-am așezat să privim stelele. Șoapte dulci, mângâieri suave, săruturi fierbinți, hainele au alunecat ușor de pe noi. Răsăritul ne-a prins îmbrățișati și dornici să ne reluam povestea de iubire. Valul se odihnește, marea ne iscodește, prietena noastră marea este.
- Bună dimineața dragii mei! V-am adus o cafea fierbinte.
Salvamarul Radu, cu privirea
1 2
Posteaza comentariu
Sponsori