Un zâmbet din vacanță

Autor : Nicoleta Benos
Nicoleta Benos
103 Vizualizari
Cu un chip luminos ies afară, zâmbesc soarelui, chipul este mai frumos. Este o nouă zi, am multe în minte, zâmbesc, totul este astăzi diferit.
- Bună dimineața! Vreau o înghețată de fructe!
- Am primit astăzi, este așa de gustoasă.
- De obicei pregătesc acasă, astăzi vreau să mă plimb.
Merg pe Bulevardul Cuza, lumina se joacă printre frunzele și crengile teilor. Zâmbesc azi, zâmbesc și mâine, zâmbesc atunci când deschid ușa la frizerie. Trebuie să mă tund puțin. Vin aici de mulți ani, este foarte pricepută.
- Ziua bună! Uite ce mult mi-a crescut părul cât am fost plecată.
- Da, trebuie să-l mai scurtez puțin.
- Ești puțin încruntată, ce s-a întâmplat? Nu lăsa timpul să treacă fără să zâmbești. Tristețea îți schimbă chipul, chiar îmbătrânești.
- Așa este, ce ai mai făcut?
Am plecat mai departe, merg și cumpăr de la un chioșc o revistă. Mă așez pe o bancă, citesc ceva despre hrana sănătoasă. Am uitat, merg să cumpăr o sticlă de apă. Un băiețel se joacă cu o mingie roșie, strigă, aleargă. Zâmbesc, îl întreb câți ani are.
- Am cinci ani, cum te cheamă pe tine?
- Nico, dar pe tine?
- Andrei, merg mâine la bazin să învăț să înot.
- Foarte bine!
Merg mai departe, pe bulevard, până la Dunăre. Îmi aduc aminte de ceva frumos, zâmbesc. Inima se bucură și ea, lumea din jur mi se pare mai bună. Zâmbesc trandafirul înflorit, dar și frunzelor desprinse din copac. Cea mai frumoasă zi de vacanță a fost la Costinești, dar și la Bran. Mi-am luat o pauză, merg pe străzile copilăriei mele, unele schimbate, altele mai păstrează ceva din acele vremi. Nu am fugit niciodată de soare, nu am fugit niciodată de fulgii de zăpadă. Mă opresc puțin într-o librărie, vin aici de mulți ani.
- Ce mai faceți fetelor?
- Bine, arăți foarte bine, unde ai prins acest bronz?
- Puțin la Costinești, am simțit nisipul cald, puțin la Bran, am rătăcit pe cărările umbrite de brazi.
- Noi am stat aici, a fost o căldură insuportabilă, urmată de ploaie.
- Am venit la voi pentru o carte. Am început să citim poezii, vreau să mergem mai departe. Văd aici o carte de matematică pentru clasa pregătitoare. O vreau.
Plătesc, nu înainte de a le dărui o amintire din călătoriile mele și un zâmbet. Parcă simt ceva în stomac, îmi este puțin foame. Voi merge la prietenul meu Ianis în Grădina Mare. Pregătește multe bunătăți. Merg să cumpăr niște aranjamente mici florale pentru el. Are nevoie, să coloreze puțin mesele.
- Nu te mai cunosc, te-ai colorat, ai stat mult la soare.
- Da, știi cât de mult îmi place. Ai grijă, supraalimentare, se vede pe trupul tău.
- Știu iau măsuri Îți pregătesc o cafea și ceva bun.
- Eu am adus ceva pentru tine, câteva aranjamente florale.
- Ce frumoase sunt, mulțumesc. Trebuie să fac o nouă reaprovizionare, nu iau cantități mari din cauza căldurii.După căldura asta, sigur vine și ploaia. Așa a fost toată vara.
- Pe litoral era când soare, când furtună. Te rog să mă crezi mi s-a făcut dor un fulg de zăpadă. Îți mulțumesc, a fost totul foarte gustos.
Zâmbesc și plec mai departe. Am umbrela la mine, nu mă sperie câteva picături de ploaie. Este mai bine să uiți și să zâmbești, decât mereu să-ți amintești, să fii trist. Păstrez în suflet multe amintiri, am șters lacrimile adunate, le-am colorat cu multe zâmbete. Construiesc în inima mea o oază de liniște, plină de multă lumină.
Cineva aleargă spre mine.
- Ce mai faci, nu te-am văzut de mult.
- Aici am fost, dar am uitata mulți ani să zâmbesc, să mă plimb așa, pe străzi, să stau pe o bancă pe bulevard, făceam multe plimbări cândva.....
- Niciodată nu este
1 2
Posteaza comentariu
Sponsori