LA MINE NU URLA!, de Roberto Kuzmanovic

Autor : AnaOarga
AnaOarga
628 Vizualizari
— „La mine nu urla! Că o să te fac de rușine! ” Striga o doamnă de clasă superioară, având un ton de târfă, îmbrăcată elegant, la marginea unei parcări de tir. Se vedea de la o curbă, de lângă ea, după pantofii cu tocurile sale roșii, că este o femeie puternică și frumoasă (în exterior, desigur) care știe exact ce vrea.
— Avuse pretenția de a fi tratată ca atare. Nu era capabilă să înțeleagă că, de fapt, polițistul asta făcea. Scopul ei era unul bine țintit. Voia să fie sus. Dar nu în dubă, ci în tir. A obținut ce a vrut. Ea mereu obține. A luat-o la goană și dusă a fost, lăsând în urmă praf, pulbere și un copoi cu buza umflată. Să nu mai pomenesc de societate. La destinație, prin capitală, nu mai trebuie decât să-și numere paralele; sau la Vama Veche pe undeva, lângă vedete, pe coastă.
— Stimat tovarăș; aceasta e presa?!
— Aproape că grăiești un dram de adevăr, cu mintea ta creață cu tot!
— Și cine conducea?
— O fi partizul celălalt, nu l-am văzut prea bine, era întuneric.
— Păi, ce? El avea tocuri roșii?
— Negreșit, băiete. Fie palavra între noi, n-are importanță culoarea. E ca și cum ai fi rasist.
— Dar polițistul?
— Vreun alt corupt în coate.
— Ce-o fi și cu politica aceasta, drag tovarăș, că tare mi-e greu să o înțeleg.
— Politica e curba, dar, hai, gata cu poveștile că am băut cam multă pălincă; vorbesc prostii!
— „Spui ce vezi, dar vezi ce spui! ”
— Că bine spui.
Textul a apărut pentru prima dată la publicația Zevzeci Pe Veci care și-a încetat activitatea.
De Roberto Kuzmanovic
Posteaza comentariu