VICLEANUL

Autor : Florentina Laic
 
360 Vizualizari
Are vorba-alunecoasă,
Uneori e chiar duioasă,
Și te păcălește-ușor,
E foarte convingător.
Este mândru, orgolios
Și mereu pare serios,
Imaginea ce-si creează
Niciodata nu-l trădează.

Vânzător este de vise,
Toate îi sunt lui permise,
Pentru scopul urmărit,
Orice mijloc folosit.
Pentr-un interes frecvent,
Devine perseverent,
Promisiuni, vorbe deșarte,
Zici că a studiat la „Arte”.

Nimeni nu-l știe pe el
Cât e de fals și mişel,
Nimeni nu știe ce-ascunde
Printre inflexiuni și unde.
Una-ți spune el în față,
Alta este a lui viață,
Altul este a lui gând,
Îi minte pe toți pe rând.

În orgoliu-i veninos,
E frustat si dușmănos,
Vrea sa pară pretențios,
Deși nu e valoros…
Vrea o viaţă ideală,
În ierahia socială...
Prin minciuni și șiretlicuri,
Strânge bani, averi, nimicuri.

Faţa lui, mult prea modestă,
Îmbrăcat cu-aceeaşi vestă,
Păcăleşte-o lume-ntreagă,
Si pe mulţi oameni îi leagă,
Cu promisiuni îi dezleagă,
Cu multe vorbe deşarte,
Redactate ca-ntr-o carte.

Apoi faptele îşi neagă
Şi cu inima-i beteagă,
Păcăleşte alt batrân,
Cum că e un bun român.
Astăzi îi aduce-o pâine,
Casa toată i-o ia mâine,
Iară viaţa chiar poimâine,
Asta-i inima de câine.

E plin pământul de hoți și de mişei,
Vă rog frumos: „N-aveți încredere în ei! ”
Posteaza comentariu
Sponsori