Voi minerii cei din Vale,

Autor : Dodorel62
Dodorel62
206 Vizualizari
Voi minerii cei din Vale, aţi ajuns muriţi de foame,
Minele nu vor mai fii, nu aveţi unde veţi muncii.
Cît mai era mineritul, stăteaţi bine cu venitul.
Minerii o duceau bine, aveau carne, brînză, pîine.

Mineritul acum s-a închis, oamenii s-au ofilit,
Lumea îi tot mai săracă, stau pe bancă şi oftează.
Bogăţia voastră toată, ce era în Vale odată.
Toată acum s-a risipit, de cînd minele s-au închis.

În Vale puteai găsi, multe locuri de a muncii,
IPSRUEMP, IUMP –ul era, tricotaje se găsea.
Şi turismul era în floare, mulţi urcau sus la cabane,
Dar acum totul s-a închis şi turismu’ a sărăcit.

Tinerii au plecat afară, au plecat din propria ţară,
Au rămas bătrîni, femei, stau acas’ cu nepoţei.
Mineritul era în floare, ce frumos era în Vale.
Aveau serviciu şi casă, toţi erau cu chef de viaţă.

Acum mulţi îi vezi pe stradă, ei nu mai au chef de viaţă.
În ochi le vezi lacrimi multe, stau pe bancă, încep a plînge.
Şi îşi blesteamă a lor soartă, ei cerşind din poartă în poartă.
Că au ajuns pîine să ceară, chiar la ei în propria-i ţară.

Valea Jiului se ştie, acum e o zonă pustie.
Mineritul nu mai este, lumea acuma sărăceşte.
Valea Jiului a fost, o Vale frumoasă foc.
Acum însă are alt nume, Valea Plîngerii îi spune.

dodorel62 – Severin
Posteaza comentariu
Sponsori