Tristeţile ploii

Autor : Nicoleta Benos
Nicoleta Benos
41 Vizualizari
Simt cum vântul aleagă prin plete,
Privesc norii adunaţi în multe cete.
Aud pe la geamuri un rece şuier,
Când plouă toate zâmbetele pier.

Mai dau câteva file într-un calendar,
Strâng la piept amintiri primite în dar.
Nu uit clipa cânt iubite mă priveşti,
Lângă mine tu ploii frumos îi zâmbeşti.

Uite aripa vântului iar ne urmăreşte,
Ploaia ce cade peste noi tot creşte.
Calc prin ploaie, mă stropesc puţin,
Să mă cert cu ploaia greu mă abţin.

Ating poala cerului cu o tristă privire,
Să fiu încruntată aşa nu-mi stă în fire.
Nu mai bate vântul, deschid umbrela,
Merg printre stropi, mă supără rebela.

Stropul de ploaie matinal bate la geam,
Ieri era mult soare şi eu mult zâmbeam
Urmăresc un film vechi, mă zgribulesc,
Nu te opreşti, eu multe mai bombănesc.
Posteaza comentariu
Sponsori