Ne suntem , răsărit !

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
83 Vizualizari
Îți sunt o amintire, o pală de vînt, în crepuscul astral...

O lacrimă, ce -alină și vindecă lumina din misterul vieții.

Îți sunt invisibilul, ce nimeni nu o să îl ardă pe rugul din val

Îți sunt ceea ce nimeni, nu o să șteargă din memoria infinității!

Îți sunt piramida trufașă, ce-ngînă imnul morții cu harfa vivacității

O mîngîiere, ce –alină și îndrăgostește sufletul, de răsăritul clipei.

Îți devin, ființa sacrificată pe rugul nemărginit, în tandrețea tristeții!

Rămîn, lîngă tine bravule –mi brad, dăruind belșugul orhideei!

Aș vrea să îți fiu, suspinul nașterii crinilor, în primăvara duioasă

Să lăcrimez, în iadul din tine, picurînd divinul suav în grimasa...

Rămasă, în umbrele frunzelor garnisite, din autumnala cu ravanșa

Rămîn, lîngă tine: absența narcotică a zorilor, să simți avalanșa!

Nu este sublimă, arta cristalină de a rămîne acolo unde...

Știi, că nu te mai poți întoarce, nu mai poți pătrunde?

Nu mai, ai cum să rostești vorbe, ci doar iubi în lumină!

Este atît, de evident glasul adevărului, în privirea ce alină!

Îmi ești, zefirul avid în globul cristalin, al șeptarilor divini

Răsufli, cu-n gînd pe aripa unui april, valsat în pași de crini!

Ne suntem, labirint în clepsidra umbrelor, învinuind un șoim...

Doar în dorul, de a dărui totul, pînă la ultima suflare de om!

(7 Octombrie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori