Așteptare

Autor : Cristian Dănilă
 
123 Vizualizari
Prin cărări pierdute-n codru întristarile-mi ascund,
Când durerile din suflet se cobor și mă pătrund.
Călător pe-al vieții cale, firmituri de amintiri,
Prăvălesc, se duc la vale, răscolite de iubiri.

Vântul freamătă prin ramuri, frunzele-s bogat veșmânt,
Umbre tremură lungite dinspre lună pe pământ.
Rătăcesc pe bolta lumii cu privirea printre nori,
De te-aș mai vedea iubito, nopțile s-ar face zori.

Tăinuit se mișcă valul, pe al lacului pustiu,
Lacrimi de argint se-nchină, luminând cerul târziu.
Când plecată ești făptură, de-a ta urmă amăgit,
Mă simt draga mea iubită, tulburat și părăsit.

Noaptea-și varsă-ntunecimea în culoare de cărbuni,
Stelele-și feresc privirea, luminând spre alte lumi.
Inima-mi pătrunsă-n patimi în cadența dorului,
Bate în explozii scurte, la izvorul timpului.

În a liniștii-adâncime se aude-un foșnet viu,
Pleoapele-mi tresar din vise, ochii caută-n pustiu.
Voalul nopții ca de smoală nu mă lasă să-ntrevăd,
De ești tu ființă dragă, de nu ești aș vrea să văd.

Desprinzându-se din neguri, lunecă tot mai aproape,
Mă înfiorează clipa. Esti aici? Sau ești departe..
Iară din strânsoarea nopții, doi ochi limpezi se arată.
Și în grația-ți divină, ești atât de minunată.
Posteaza comentariu
Sponsori