Ușa luminilor Erei

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
75 Vizualizari
Răsună goarna în noapte, și strălucesc zadarnic doar stolul fluturilor

sacrificați pe rugul tăcerilor aparte...

Strămută răsuflarea omenirii, pe-un piedestal amarnic arhitectural, noi

suntem doar o axă a amăgirilor visînd la mugurii speranțelor deșarte.

Răsună oda demnității, cînd vuietul muntelui străbate lira căii, doar zborul

nostru în devenirea ochiului, răzbate solitudinea emisferei!

Noi și pămîntul făgăduinței doar așteptăm, lumina fluturilor, spre zborul erei!

În plînsul viorii omenirii, ne unim răsuflarea pe - o singură harpă a

spirometriei luminii …

Ah, ne devenim strigătul lacrimilor nescrise, pe mormîntul fluturilor Inimii!

Ce ne îndeamnă plecările, spre ușa luminilor văzute în misterul făgăduit

umbrei surdinii!

Pas cu pas, cînd Cartea Vieții deschide, în amurgul sufletesc portativul

adevărurilor, rămînem vitraliul pătrimii!

Zboară fluturii în pîntecul făgăduinței, răsuflările omenirii așteaptă aripa

Iertării …

Zboară gîndul meu, spre-un dor de omenie, printre gratiile ferestrelor să

ating Axa Unificării!

Zbor de lacrimi, în memoria fluturilor neplînși pe mormîntul sufletului, al
Disperării …

Zburdă pasărea libertății, în surghiunul narcotic al arn –ului, visînd la zborul

vindecării!

Privim cu jind spre Zborul viselor, migrînd în resemnarea a ceea ce ar fii

contat cîndva ca virtute …

Dar acum părăsesc zborul abiselor, răsuflînd înspre muntele Fuji

recunoștința că exist, că suntem aici, oameni!

Răsună simfonia șeptarilor, în filele sensului vieții vibrează lira demnității

Testate...

Cînd Cartea Vieții va îmbrățișa compasiunea omenirii, vom aștepta

reîntoarcerea copiilor luminii, ca semeni!

(17 - 18 Decembrie 2018
11 Ianuarie 2019)
Posteaza comentariu
Sponsori