Renaștere

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
111 Vizualizari
Renaștere

poate, uneori,
când florile visează în grădină,
sub blana albă și călduță de hermină,
câteva din flori,
să doarmă atât de profund
netrezindu-se nicicând,
să nu mai răsară,
făcând din veșnicie, primăvară!
...
în stejarul secular
e-atât de multă nemișcare,
așteptare în zadar,
că timpul dacă trece, moare.
...
dincolo de-aici, de noi,
e-o pădure ce visează,
în care în copacii goi,
primăvara, vegetează.
...
e-atâta sinceră candoare
într-un suflet de copil,
că, îmbătrânind subtil,
precum copacul, timpul moare.
...
să nu lăsăm să bată vântul
pe-o nevinovată floare,
că, se năruie pământul
fără dulcea ei candoare
...
primăvara oricum vine
și poate-i auzi vreodată,
într-un zumzet de albine,
că a-nmugurit securea
și de-atuncea, revoltată,
nu va mai tăia pădurea!
...
eu, am îmbătrânit subit,
dar nu mor, că-n infinit,
voi redeveni, subtil,
bătrân cu suflet de copil,
cum sunt călugării la noi,
miei zburdalnici printre oi!
...
și uite-așa, cuget la rece,
așteptând iarna să plece,
eu aștept o primăvară,
care sigur îmi aduce,
lapte-n țâțe, miere dulce
și bujori în obrăjori
și, să-adie printre flori,
vânt cu aripi cristaline,
zumzet tainic de albine
și, privind în jos, umil,
un suflet proaspăt, de copil,
să mă bucur că afară
este iarăși primăvară,
să ne prindem iar de mână
să ne ducem la fântână,
de pe fruntea-ți sclipioare
să-ți sărut doi stropi de soare!
...
hai aici te rog și-adu-mi,
livezi în ochii-ți blânzi și verzi,
mângâieri în palma-ți moale,
pe buze, raze de soare,
în gânduri, floare de salcâmi
flori de măr în părul moale,
stropi de rouă pe picioare.
...
hai la mine, vină dară,
că tu-mi ești mie primăvară!
Posteaza comentariu
Sponsori