Scrisoare netrimisă

Autor : Runa
 
138 Vizualizari
Ce-ar fi să-ți intru într-o zi în burg, să calc în urma pașilor tăi,
Să strâng tot albastrul pe care îl cuprinzi în ochi
Și apoi să-ți mângâi umbra pe străzile vechi,
Imaginate de mii de ori în nopți de nesomn?

Ce-ar fi dacă, într-o seară, sub bolți de amurg,
Ți-aș acoperi genele și ți-aș atinge mâinile,
Hrănindu-ma cu aerul pe care îl respiri,
Fără teama că astfel te-aș putea îndepărta?

Cum ar fi să trec peste oprelisti și, într-o noapte,
Să-ți veghez somnul stând lângă inima ta,
Ascultându-i bătăile care mi-au măsurat timpul
Din clipa când m-am împărțit între mine și mine?

Cât aș vrea să nu mai las să treacă niciun anotimp
Peste sufletele noastre ciobite și risipite
Și să ne regăsim înainte ca prea târziul să ne acopere!
Posteaza comentariu
Sponsori