Pleacă!

Autor : Adam
 
162 Vizualizari
Te arunc departe, în a asfinţitului zare,
Să nu mai am către tine nicio cărare.
Te scufund în adâncuri, în apă,
Să te pierd în marea învolburată.
Te ascund în locuri pierdute din lume,
Surp apoi drumurile şi nu las urme.
Te ard în cel mai aprig vulcan,
N-ai cum să mă îndupleci de acolo iar.
Te duc in spaţiu, departe, pe o planetă,
Sau mai bine te arunc pe cea mai nebună cometă.
Te pun la zid şi dau cu pietre în tine,
Când obosesc, dau bani la trecători să facă ca mine.
Te ademenesc în Casa Uitării într-o noapte,
Te voi lăsa acolo, dincolo de mii de uşi ferecate.
Te duc la jivine, în neagra pădure,
Va fi vai de tine dorule!

De ce vrei să-mi fac păcate,
De ce nu vrei să pleci, fireşte, ca dorurile toate?
Eşti sigur pe tine că tu eşti tot,
Că nimeni pe langă tine nu-şi mai poate face loc!
Poate eşti tot din tot ce poate fi un dor,
Dar asta nu-i destul, de cele mai multe ori...
Nu ai formă, nu ai vedere,
Nu poţi sa vezi egoistule decat a ta plăcere.
Nu ai acte, nu ai identitate,
Te reclam vagabondule la Autoritate!
Esti doar un fel de vis si altceva nu esti,
Mă mir cum poţi să şi trăieşti...
De nu-ţi e frica dorule, tontule?
De ce te uiţi aşa la mine, răule?
Rămâi, dar nu mult, clar!
Sunt ferm, de neînduplecat, mie nu-mi place deloc să vorbesc mult cu tine, iar si iar, în zadar!

11 martie 2019
Posteaza comentariu
Sponsori