Penitență

Autor : Runa
 
88 Vizualizari
Cutreier străzi, și orașe, și anotimpuri,
Îmi sângerez palmele pe zidurile vechi,
Implor copacii ce-mi ascund umbra,
Dar nu găsesc, nu găsesc.

Strig în mijlocul mulțimii, fără rușine:
Nu-mi ajung luminile, nici tristețile,
Nici șoaptele și închipuitele mângâieri
Nu-mi ajung, nu-mi ajung!

Mi-e dor de mine fără regrete,
Fără de mine să fiu mi-e dor.
Ce ușor s-ar coborî toate treptele
Și timpul m-ar acoperi ce ușor!

Apoi tac, tac, tăcere răsunătoare,
Ochii se-ntunecă, oasele se rup...
Blestemate sunt toate alegerile
Care despart inima de trup.
Posteaza comentariu
Sponsori