Luminile nopții

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
56 Vizualizari
Luminile nopții

De când prima lumină se aprinde,
până ultima se stinge,
e noapte-n burg și burgul doarme,
iar luna, argintiu atinge
cu raza-i tot ce poate prinde,
visări adânci, sclipind să sfarme!

Doar într-o casă-n depărtare,
ascunsă-n colț ferit de stradă
arde timid, de-abia să vadă,
la capul unui om ce moare,
dansând în tristu-i pâlpâit,
un rest plăpând de lumânare,
să-mbrace noaptea fără de sfârșit
într-o lumină orbitoare!

Lasă-i lună somnul dulce
celui obosit de viață,
stinge-ți lumina să se culce,
oprește-te, nu mai zâmbi,
că cel ce-adoarme s-o trezi,
într-o altă dimineață!
Posteaza comentariu
Sponsori