Epitaful eternității , dorului ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
80 Vizualizari
Străbate spirala amurgului, printre gratiile elixurilor sîngerate

Aleea parcului triangular, păstrat în albumul clipei cristalizate...

Revărsînd lacrima, pe șevaletul tăcerilor eterne: pure, irizitate!

Rămîi să admiri, profunzimea privirii din dorurile, Înviate!

Ne ninge în ritm galopant, stolul fluturilor avizi de vitalitate...

Noi? Devenim orbi înspre răsăritul ușilor, atît de fortificate!

Privește te rog, spre pervazul acelor prezenturi, nearhivate...

Cînd axa spirometriei păcii, va răsufla adevărul în eternitate!

Sărbătorește –ne viață, valsul luminilor tăinuite în mister

Să căutăm din adîncul, ritmului inimii măiastre, în acel eter...

Pictat în belșugul crinilor solitari, prin darul atît de efemer!

Cînd filele rogvaiv-ului, va caligrafia vindecarea din reper!

(15 Mai 2019)
Posteaza comentariu
Sponsori