Rădăcina care ne leagă

Autor : Agafia Dragan
Agafia Dragan
70 Vizualizari
Ai intrat cu amiezile
și toamnele,
căutai un loc să le ascunzi,
ca și cum ți-ar fi fost frică
să nu le tulbur sensurile,
cu un cuvânt rostit sau doar răsărit
în nopțile, când le puteam ușor distinge
în lăcomia brațelor și ochilor.
eram pământul, în care
îți semănai eternitatea
fără să văd
cenușa arcuită sub tâmplă.
purtai cu tine cheia
iubirilor rătăcite,
să-ți rezemi diminețile îmblânzite
de sănii și pântecul meu de femeie,
orgolioasa ta masculinitate,
gelos pe oglinda
și ușa care nu se voia deschisă
foamei tale de certitudini.
în țesăturile cotidianului,
amplificai bănuielile.
în absența ta,
rămâneam să vânez vulturi în Tibet,
să explorez fiorduri înghețate,
imaginea constantă a ochilor
când mă pândeai trădat de oglindă,
înainte ca buzele tale
să inventeze același picant ritual,
pentru o zi sau pentru un amurg,
binecuvântând rădăcina care ne leagă.
Posteaza comentariu
Sponsori