(Ne)Vertebrate

Autor : Aurel Petre
Aurel Petre
45 Vizualizari
Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime își hrănesc
Infatuarea ce afumă.

Amorul se preumblă-n versuri
Cu pricepuți ai arcei goale,
Și-n spiritul cel animalic
Cresc coarnele originale.

Bataia cordului pragmatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureșul lumii, –
Lingușitoare, după caz!

Perpetuează-n viața lină,
Fără opreliști sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetați în mofturi.

La cer își cască gura chipuri
Spre Dumnezeu, de l-au convins,
Dar dacă nu, ei, - îi iau locul;
Cu-alți dumnezei de neatins.

Privește-n lut înțelepciunea,
Ce-i moștenită-n seu, departe,
Când nici învățătura clipei
Din zi nu-și caută dreptate?

Legi peste legi tot înconjoară
În pripășiri roi de-‘nțelesuri,
Și chibzuiesc minți ce pulsează
În hrana crustei interesul.

Plăvanii foametei ciumate
Latră pustiu din limbi râioase,
Din găuri de râpe țâșnesc
Sonore creaturi păroase.

În litere se-nghesuiesc
Batjocuri din grăunți stricate,
Analfabetele comete
Tânjesc la glorii fără moarte!

Bat câmpii fumuri în vieți slute,
Cu vorbe smulse din țâțâni,
Durearea omului se-‘nalță
Din vâlvătăia celor buni!

Demonii roșii cuibăresc
În jilțuri, pe spinarea lunii,
Și prind arcada timpului
De coasta grasă a minciunii!

Ne mai cioplește alchimia
Din versul păsării sihastre,
Din stânci de regi și voievozi
Lăsate zestre lumii-albastre?

Prezentul jarului își duce
Cenușa-n neamul viitor.
Steril se-‘mbată haiducia,
Lihnită-n jaful șerpilor!
Posteaza comentariu
Sponsori