Amânare

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
40 Vizualizari
Amânare
...
E ușor să scriu acum în miez de toamnă,
Versurile-mi goale să sune cristalin,
Când vântul îmi șoptește și mă-ndeamnă,
Spre rime pure, ce mușcă din senin!
...
O, câte vorbe goale am, câte cuvinte
Fără sens, am acum a scrie,
Când văd culoarea toamnei inspirând intens
Atâți poeți cu inima pustie!
...
Dar nu-i nimic, eu scriu iubitei mele
Chiar dacă multora, ce scriu eu nu le place,
Căplac poeții purtând cununi de stele,
Să fie sănătoși, trăiască-n pace!
...
Dar draga me, citește cu plăcere
Tot ce scriu eu, chiar fără talent,
Că sufletul ei blând, e-o mare de tăcere,
Iar ce scriu eu, nu-i e indiferent!
...
Atâta toamnă este în viața noastră,
Că rodul ei gustos zilnic ne răsfață,
Iar crizantemele tomnatice-n fereastră
Ne tot împing, privindu-ne, spre viață!
...
Atât de mult se scrie despre toamnă,
Cu-atâtea seci cuvinte fără sens,
Că biata poezie, a ajuns de-nseamnă
O biată picătură căzută din condens!
...
Dar vântul bate, iar eu privesc afară
Spre cerul care se luptă să rămână
Curat și pur când ziua curge-n seară,
Iar toamna spune că da, ne mai amână!
Posteaza comentariu
Sponsori