Iuda

Autor : Octav
Octav
47 Vizualizari
Pământul m-apasă; insulte ce curg
din gurile voastre în chinuri mă frâng.
Pe lespedea morții, proptită-n țărână,
doar vorbe de-ocară-s cioplite de mână,
iar oasele-mi seci, uscate de vreme,
umplute-s de ura crescută-n blesteme.
Când nimeni n-a vrut păcatul să-l facă
ales fost-am eu, cel pus să nu tacă.
Sunt IUDA, „jidanul”!! ce soarta mi-a spus:
„în grădină să-L vinzi pe Domnul Iisus! ”
Scriptura, atunci, de mine-a depins
împlinită să fie, cum profeții-au pretins.
Privește-mă-n față, creștine și spune
că eu sunt tot răul ce-l ai tu pe lume!
Mă calci în picioare, fără pic de căință,
iar Petru... dezisul, îți șade-n credință!
Împreună-am urmat scriptura-n cuvânt;
când clipa a fost, el neagă... eu vând!
Nici iudeu, nici creștin, tu totul mi-ai luat,
iar numele meu... satanei l-ai dat!
Ai uitat ce erai înainte ca eu
datoria să-mi fac de creștin, ca iudeu?
Povara ce-ai pus-o pe umerii mei
te-nalță pe tine peste lumi, printre zei.
Coboară-ți privirea spre tristu-mi mormânt
să vezi ce-ai fi fost fără mine trădând!
Scriptura, ce astăzi e Sfânta ta Carte,
când eu am cinstit-o, ai dat-o de-o parte!
În mine arunci cu noroi, și cu pietre,
iar neamu-mi l-ai pus răstignit la perete!
Veni-va și vremea când vei înțelege
sărutul... sortit de El să te lege?...
Iubirea ce-o strigi, purtată de faptă,
pe mine, evreul, de ce nu mă iartă!?
Trecut-au, de-atunci, două crude milenii;
înțeles-ai ceva... despre lecția vremii!?
Privește-ți prezentul, de mine-a depins
moartea prin care tu moartea-i învins!
Când noaptea, din an, pe Hristos îl „învie”...
TE GÂNDEȘTI ȘI LA CÂT... DE DATOR ÎMI EȘTI MIE!?
Posteaza comentariu
Sponsori