Embrionul - pelerin

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
144 Vizualizari
Străbat pași de la miimi distanță, în curgerea tăcerilor din vene....
Stropi de rouă, se răsfrîng pe portativul incertitudinii, și-alene
Îmi șterg pelerina de picăturile mutațiilor, topindu-mă în surdine!
Adînc resimt, calea celulelor transmutabile, cu plecările din mine!

Adulmec absența răsăritului atipic, și-arunc săgeata luminii...
Lăsînd centrul gravitației, să curgă în conștientizarea vinii.
Alerg, în vibrația nașterii apusului, învinsă de harul inimii!
Uimind la fiecare pas, privirile umane ale incertitudinii!

Privesc, la omisiunea celulară răspîndită-n vraful scris...
Și-apusul, lăcrimează –n ploaia vitalității-mi, indecis!
Ce să cred Dumnezeule, din capsula timpului, nepermis?
Să-ntregesc universu-mi molecular, în nașterea din vis?

Repercursiuni asumate, se-adună în embrionul- pelerin...
Oglinzile luminii, străpung coridorul cu harul iertărilor.
Dincolo de spargerea cioburilor, strîng clipa vindecărilor!
Și-n lacrima curcubeului, răsar mugurii rogvaivului – divin!


(17 Mai 2017)
Posteaza comentariu
Sponsori