Întrebări subtile

Autor : Rafael Tudor
 
80 Vizualizari
Ți se închina-n mii de feluri Suflete îndurerate
Au mii de gesturi, mii de-îndemnuri
Și mii de vise spulberate.

Privești tu oare către toți?
Si îi îndrumi pe toți tu oare?
As prefera sa tac decât,
Sa spun ceva ce știu ca doare.

Nu vreau cuvintele sa înec
În filozofii pripite
În lupte nesăbuite
Cu oameni care nu ne cred.

Suntem nebuni, suntem curați? Suntem soldați în lupta care?
Suntem noi vii, suntem constanți?
Într-o credința ce nu moare.

Putem veni, putem pleca?  
Și-ar fi ce mai grea întrebare
Ne mai putem întoarce noi,
Privirea dinspre destrămare?

Suntem fragili, suntem puternici?
Suntem tot ceea ce-am creat?
Dar ce-am creat rămâne veșnic? Sau veșnic este ce ne-ai dat?

Suntem stăpâni sau santinele?
Suntem regi sau împărați? Suntem stăpâni noi peste ele?  
Pământurile ce ne împarți.

Suntem agili suntem supuși?
Suntem asa cum ne dictează?
Dar nu-n credința celor puși 
În slăbiciunea cea firava.

Suntem cum suntem, asta știm 
Căci orice om își are indemnul
Tacem prea mult, prea mult vorbim
Și ne ghidam doar după vremuri.

Suntem nebuni? suntem pierduți?  Și cele sfinte ne înconjoară 
Dar nu știu de găsești în multi Frica fără de vre-o povara!
Posteaza comentariu
Sponsori