Armura iertărilor

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
85 Vizualizari
Sub aripa verilor tîrzii, clepsidra m-ascunde-n aripile –ncorsetate...
Și-ncîlcită-n vraful de cuvinte, năucesc dilemele îndosariate!
Străbat în mine, surghiunul umbrelor indiferenței, înrămate...
La fiecare gînd, înalț speranța în zboruri încă – nevindecate!

Răstălmăgesc anotimpurile, născîndu-mă –n cocon aparte...
În unduirea fluxurilor cristaline, răzbat destine-n șoapte,
Încet, îmbrățișez dorința fluturilor, în curaj și demnitate!
Și-n amurgul visat, spulber rugul suferinței...de-atîta răutate!

Dincolo de răsăriturile înzăpezite, îmi nasc muguri iubitori...
Cu –armura luminii harului, înfloresc cireșii sacrificiilor!
Asupriți de prea tîrzi-ul clepsidrei, ard otrava durerilor...
Renăscută -n pîntecul fluturilor, culeg rogvaiv-ul iertărilor!

(25 August 2017)
Posteaza comentariu
Sponsori