Îți rămîn , testament !

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
208 Vizualizari
Privește te rog, cum ninge de dincolo de oglinda zilei, un vîrtej anunță

zefirul clipei

Privește, cum în galopul lacrimilor adînc ne pierdem, în mărgăritarul

dăruirii dorinței...

Pe fereastra timpului, pas cu pas viața ne privește, cum îmbrăcăm sufletul în

haina invidiei.

Privește, cum devenim în lacrima umanității, dalbele orhidee avide de

dorul omeniei!

Îți scriu în tine, despre răsuflarea lacrimilor cînd devine aisberg, între

veacuri...

Privește, cum în urma a ceea ce eram, acum te admiră: campionul din ecouri!

Hai, te rog bravule-mi brad admiră, cristalizarea dalbei petale, demne în

visuri...

Cînd Cartea Vieții, va îmbrățișa sensul vieții, în tulpina crinilor din suspinuri!

Cînd gîndurile veacului, se -nlănțuie în altarul speranței cristaline, o singură

voință respiră

În zborul compasiunii, așteptăm avizi fereastra revederii, să deschidă brațele

iubirii ce aspiră...

Spre anotimpul sufletesc, ce lin ne cuprinde de mînă, în curgerea firească a

clipelor ce se înșiră!

Privește, bravule brad cum viața ne admiră frumusețea tăcerii, cînd

înmugurim în tulpina sufletească, un răsad în liră!

Îți rămân, covîrșitoarea aripă a Învierii în răsuflarea bioluminescenței

Codificate

Cînd pătrarul lunii, îmi bîntuie armura iertării îți voi devenii ceea ce nici în

Moarte...

Nimeni, doar Dumnezeu îmi va priveghea rugăciunea dragostei, către

menirea ce nu desparte!

Îți scriu în tine, promisiunea tăcută, că Îți rămîn, testament: în sărutul

răsăritului de Paște!

Îți scriu în tine, ca testament la pragul șeptarilor ce zboară în vîrtejul

Filei răsuflărilor...

Cînd dincolo de haina indiferenței, privirea ta îmi vindecă clipele exilurilor

Îți rămîn, absența înflorită în sărutul crinilor, cînd devenim axa luminilor!

Rămîn, lîngă umerii demnității noastre, în așteptarea răsăritului dreptăților!



(14 - 15 Ianuarie 2019)
Posteaza comentariu
Sponsori