În deşertul rugăciunilor

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
217 Vizualizari
În clepsidra nașterii îngerilor, fluturi în abis, căzînd
În genunchi, zbătîndu-se din destinul lor... sîngerînd!
Însă viețile umilite, îngheață cu demnitate, așteptînd.
Doamne, auzi-ne rugăciunea cu mila ta, vindecînd!

În al crîncenei văpăi, moartea și-a înclinat solfegiul
Răsucind fuiorul clipei, în vîrtejul din cortegiul...
-Nemilos, îmi strigă viața, c –ai pierdut și idealul!
Dar nu -ți risipi calea, cînd speranța naște răsăritul!

Și crîmpeiul de iubire, și credință de –a trăi, pe altarul...
Suferinței, Dumnezeu va lămuri, unde-i îndreptarul
Care, a promis umanului, neîntălnirea cu calvarul?
Și-am sperat în rugăciunea, luminînd cu adevărul!

Cînd sosi-va clipa demnă, în tăcerea deșertăciunilor
Am să-mi contopesc ființa, cu pelerina deșerturilor...
Cu vestmînt de veșnicie, pășind pe treapta harurilor
Dharma-mi va birui, cu credința blînd-a mîngîierilor!

Dincolo, de sălașul singurătăților o mînă m-a cuprins
Și-n nămeții deșertului, simțit-am lumina ce m-a atins...
Străpunsă de harul dragostei, imperiul urii s-a stins.
Și-n pîntecul răsăritului, curajul de a trăii, a învins!

Din venele îngerilor și-a Sfintei Fecioare, curgînd mir
S-au mirat aștrii nopților, neghicind că nu sunt în delir.
Naște-mă divinitate, din brîul cu har, să-nving necazul
Cu minunea de-a trăii în armonie, neuitîndu-mi crezul!

(2 Octombrie 2016)
Posteaza comentariu
Sponsori