În loc de cvânt înainte

Autor : Selaru Vasile
Selaru Vasile
365 Vizualizari
De-ar fi lumea de hârtie, aş aprinde-o-ntr-o clipă de mânie
dar lumea-i stană de piatră, nu s-aprinde niciodată
(din floclor)

sunt logofăt, aşa mă ştiu de-o viaţă, să nu spun
coate goale peste tastatură. M-am lins pe degete naiv
crezând că scrisul de zi cu zi o să-mi aducă şi pâine pe
masă în ciuda avertismentelor care circulă de câteva
secole precum ar fi: azi nu se mai citesc poezii!
(Dar să nu crezi că te poți depărta de scrisul poeziei vreo clipă – a te depărata înseamă a abandona: și tu pe ea, și ea pe tine! Este o meserie din care nu poți demisiona și nici nu poți ajunge șomer decât doar atunci când sufletul îți concediază trupul.) Adevărat cum și faptul că cei care nu pricep literatura o predau școlarilor eu, o am în sânge ca stigmat. Dragostea îmi este măsură a cuvântului; sufletul rafinat se hrănește cu neliniștea întrebărilor ce îşi caută întregul răspuns dezmembrat de idei în aflarea unui punct fix – pierdut în mitologia zilei; el, adică răspunsul, poate fi decăzut sau nu, ca şi
imaginarul. Fără vise nu pot supraviețui.
Fotografie a gândurilor – fizonomia sufletului meu!
Dăruit cu tot fel de tabieturi dar şi cu bucuria de a citi
și de a face dragoste prin poezie
mă împart celor ce au puterea de a pătrunde
în pulberea acestor cuvinte; prin lăuntrul lor
umblu fără veșminte.
Posteaza comentariu
Sponsori