În timp

Autor : Cristian Dănilă
 
231 Vizualizari
Cu aur de găsesc vreodat-un cufăr,
Desigur dacă aș putea..
Aș merge la un magazin să cumpăr,
Doar un crâmpei din viața mea.

Bagajele mi-aș face grabnic,
Creionul și un carnețel.
Spre gară aș porni. Romantic..
În universul paralel.

Să văd din nou căsuța mică,
Din dealul proaspăt înverzit,
Și roua care se ridică,
Din flori, pe cerul odihnit.

Să simt răcoarea dimineții,
Clepsidra plină cu nisip,
Înțelepciunea frumuseții,
Pe fruntea sufletului chip.

Și să aud bătăi de clopot,
Dumineca de sărbători,
Sătenii vin chemați de preot,
Pe dealul dintre trecători.

La ceas de seară lângă sobă,
Lumina lămpii tremura,
Bunicul rasfoia în slovă,
Și despre Îngeri povestea.

Cuprinși de vise sunt nepoții,
Prin ochii minții închipuiri,
Stârnesc imagini și emoții,
De mituri și de izbăviri.

Privesc pe geam acum piticul,
Sunt eu. Copil cu păr bălai,
Ce-și soarbe din priviri bunicul,
Cu drag ascultă dulce grai.

Să mă apropii de fereastră?
Mi-am cumpărat doar un moment!
Lipesc de geam hârtia ștearsă,
Am scris pe ea un mic fragment.

Târzie este însă vremea..
Devreme astăzi m-am trezit.
Ce vis ciudat, de parcă-aievea,
Călătoresc spre infinit.

Deschid fereastra dinspre stradă,
Orașul freamătă mocnit.
Ce vis ciudat.. Ca o baladă,
Mă simt plecat, mă simt mâhnit.

Un vânt stârnește frunzele de toamnă,
Mă plimb pe străzi ușor nelămurit.
O pagină coboară ca o pană,
Pe umăr se așează tresărit.

Citesc precipitat mesajul..
Cuvintele prin cap mă zăpăcesc,
Rămân perplex și-mi pierd curajul.
„Mi-e tare dor de tine. Te iubesc."
Posteaza comentariu
Sponsori