În visul orhideei ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
51 Vizualizari
Răsare adîncul răsăritului, avid de Învierea trandafirilor amorezați de viață

Ascund parfumul rîvnei de-a trăi, într-o nostalgică clipă suavă de romanță!

Cînd oglindite solitarele buchete, pălesc în brațele vulcanice prin cutezanță

Obstacol ferm apasă-n valea rătăcirii, simțind clepsidra tandreței ce înalță!

Apune în abisul suferinței, toiagul undelor cristaline, vînturate –n zare...

Noianul viselor desparte, amărăciunea de hilar, cînd șahul –mat, apare!

Hai, invită-mă, tu regină a indiferenței în altarul macilor, cînd se moare!

Îndrăgostește –mă de pavilionul macilor, să ard în jertfa adevărului, doare...

Calea pelerinului, tot așteptînd însetat seva axei trandafirilor în hibernare!

Hai, sărută umbrele, din pîntecul umanității albastre să renaștem în iertare.

Din freamătul buzelor destinului, atinge apogeul desăvîrșirii spre chemare

Cînd stolul fluturilor, pătrunde-n universul astral al zefirului cu vindecare!

Din freamătul pămîntului, foșnesc frunzele din calendarele anilor...

Șoptește răsăritul, în palma orizontului o rugă –n cununa patimilor!

Și –n adîncul universului, pășește bravul brad în cumpăna tăcerilor

Abundă-n dragoste, revarsă clocotitor în visul orhideei, harul irișilor!

Sărbătorește-mă viață, făgăduind veșnic un imn filei veacurilor

Cu-alaiul mugurilor divini, se întrupează lin oda lacrimilor!

Murmurul bravului brad, admiră silențios spre valsul fluturilor...

Tandru, apropii mîna omeniei, spre neaua orhideei mărturisirilor!

(21 August 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori