Înger căzut

Autor : Cristian Dănilă
Cristian Dănilă
251 Vizualizari
Taina stelelelor din ceruri și al vremii început,
Leagănul zidirii lumii pulbere din praf cernut.
Zămislirea veșniciei scânteind în adâncimi,
Peste toate-a fost Cuvântul, preamărit de heruvimi.

În adâncului genune și-al pustiului decor,
Făr-a timpului măsură, de-nceput sau viitor,
Dăinuia pe-al lumii haos când nimic nu exista,
Duhul sfânt, oștiri de îngeri negurile întrupa.
Și din noaptea cea eternă mai-nainte de trecut
Se năștea întreaga lume, căpătâiul nevăzut.
Universuri depărtate stele mici plutind smerit,
Sori imenși planete-albastre concepute diferit.

Cu ce scop? Fu întrebarea unui înger înțelept.
De ce Doamne-ai făcut omul vanitos și insolent?
De ce l-ai lăsat pe dânsul pe pământ moștenitor?
Pe Om! Carne din țărână, păcătos și muritor!

Semănându-și îndoiala printre frații-naripați
Se vedea pe sine însuși mai divin peste fârtați
Iar ideea măreției ca un val trezește-un gând,
El să fie Dumnezeul muritorilor de rând.
Venerat în veci domnească din al cerului altar,
Înainte-i să se-nchine universul ancestral.
Sub al sceptrului putere de nevrednici preamărit
Și slăvindu-se pe sine, împăcat și mulțumit.

.................................

Tu steaua dimineții, tu înger luminos!
Pierdută ți-e virtutea și visul mincinos.
Pe-al frunții tale nume, în veci va fi schimbat,
Din Lucifer lumină, Satana-ntunecat.

Gonite dintre stele, căzute printre nori,
De vânturi răscolite cad umbrele-n vâltori.
Se-alunecă lumina pe-un fulger rătăcit,
Plutește-n cer cenușa, lucește-n asfințit.
Vibrează-n întuneric, scot capul din adânc,
Făpturi încornorate... Coboară pe pământ.
Posteaza comentariu
Sponsori