158

Autor : Nicolae Calotescu
 
171 Vizualizari
Zilnic ma zbat ca pestele pe uscat
in drumul meu catre nicaieri, traiesc
o chestie banala, numita viata cotidiana
astept doar, doar s-o intampla ceva
banalul sa iasa din cotidian
ma afund, traiesc nesfarsite zile privind
peretii ce zilnic devin mai inalti
decat mine
ramane vointa de a trai in sine
Am sentimentul uneori, ca ma va salva
un gand de la tine
raman prizonierul paharului
de melancolie, baut in fiecare dimineata
daruind avarului ce sunt, de viata
sansa de a-mi devora speranta
in fiecare seara, pana dimineata...
Posteaza comentariu
Creatii ale aceluiasi autor
Sponsori