Ţara mea

Autor : Gabriela Nenciu Draghici
Gabriela Nenciu Draghici
388 Vizualizari
De-ai şti ce dor îmi e de tine
Ţara mea cu lanuri pline,
Cu grâu şi cu măcişori
Când găndesc mă trec fiori.

Mi-e dor de drumurile ce-odată
Erau pavate doar cu piatră,
De praful ce-l lăsau în urmă
Oiţele trecând în turmă.

Mi-e dor de mare şi de munte
De iarba ce creştea în curte,
De băncuţa de la poartă
Unde m-aşezam odată.

Mi-e dor de bătrâna vie
Ce-mi dădea odată mie,
Struguraşi şi mustişor
Dor mi-e ţărisoară, dor.

De butucu-mbătrânit
Care mereu m-a umbrit,
Cu umbriţa lui cea deasă
Când eram la mine-acasă.

De părul ce-l ştiu de-o viaţă
Din care făceam dulceaţă,
Dor de mărul din grădină
Cu el făceam plăcintă fină.

Dor mi-e, ţărişoara mea
M-oi întoarce de-oi putea,
Şi-oi rămâne multă vreme
Că prin străini tare greu mi-e.

26 iunie 2012 Gabriela ND
Posteaza comentariu
Sponsori