” Poem despre alienare, teveu și mâine ca simplu reper “

Autor : Paulseling
Paulseling
54 Vizualizari
Problema e că nici măcar nu ne mai pasă.

“consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătății” nu e o soluție

și asta ar trebui să ne spună ceva,

ar

trebui



NE

spună



nu mai avem soluții la multiplele forme de alienare,

cocacolamcdonaldcnnmtv și lista ar putea continua la infinit dacă….

dacă… ce?!

ar râde de noi, ăștia de acum, întreaga generație hippie,

ne-ar pune flori în “hair”,

ar face dragoste în cărucioarele noastre de invalizi permanenți…

din spatele ferestrelor toate par niște cadre dintr-o lume paralelă.

eu nu mai vreau nici o stare de conflict pueril,

nu mai vreau să mi se spună “poate…”

nu mai vreau să călătoresc în mașina timpului alături de foști morți

celebri.

dumnezeu e un zeu strâmb, ne-a făcut din poignee în ziua lui liberă

..și nici măcar nu ne-a anunțat.

fac surfing pe amărâtele astea de canale teve,

dau peste un toc-șou în care niște idioți se întreabă dacă

“este ceva rău în a fi irakian” și încep să mă simt ca în romanele lui

kafka,

un alienat supraviețuind lumii doar pentru că a învățat

cum să uite că există lume,

ce bine că mai sunt nebuni care practică fericirea, iubitul, dragostea,

ce bine că se mai face poezie chiar dacă îngerii fumează iarbă în nori,

sunt bolnavi de plămâni și tușesc ca dracu’,

eu încă mai am, la nivel de spectru al iluziei, o înclinație spre religia

dragostei

de aceea refuz să trăiesc doar pentru împerechere,

ar trebui să mă resemnez

dar mă trezesc urlând din somn cu gustul fericirii pe limbă,

gravitez între un destin împuțito-primordial și foamea aceasta eternă de

cuvinte

și dobitocii ăia din sticla teveului întreabă dacă “e ceva rău în a fi

irakian”.

lapte_carne_brânză_ouă

campania blend-a-med pentru spălatul pe creier nu există?

pe mine mă dor toate strigătele de disperare ale necunoscuților

aflați la marginea cu minus a nefericirii,

premierul serbiei este asasinat la belgrad

și… da, mi se rupe!

alienarea este o formă acută de rupere!

mai țineti minte când ni se spunea că am depășit planul,

că avem producții record, că nu mai e nimeni ca noi?

eu nu mai țin minte decât mirosul de fum al frunzelor arse prin parcuri,

forma sânilor ei cu sfârcuri din zahăr ars,

ghetele portocalii lăsând urme prin zapadă,

eu nu mai vreau să țin minte decât lucruri simple,

de un banal extaziant

a, e, i, o, u,

ma-

me-

mi-

mo-

mu-

dar vine o zână din ceruri,

îmi intră în vis pe gaura cheii și îmi șoptește la ureche:

“how I wish, how I wish you were here

we’re just two lost souls swimming in a fish bowl

year after year”

ce păcat, ce păcat ca nu mai deosebesc demult raiul de iad.

pot doar să mai spun “da”

pot doar să mai spun “nu”

NU, boilor!

nu e ceva rău în a fi irakian,

dar cu siguranță e ceva rău în a fi bou!

b

o

u

boală

organică

universală

de alienare e vorba, desigur.

andrei spune că mâine e doar un simplu reper.
Posteaza comentariu