“Poem febril marca ginsberg”

Autor : Paulseling
Paulseling
38 Vizualizari
Sunt febril cu aceasta ocazie a venit si salvarea

era sa o ucid pe dobitoaca de la salvare dar asta e o alta poveste

urasc partea cu salvarea din romania. cui ii pasa?!

am febra si de aceea nu stiu ce scriu, nu cu exactitate,

cred ca ceva legat de cat de bou sunt sau

despre cat de mult imi place sa conversam

sau despre tanti petunia care mi-a batut azi la usa

sa ma intrebe daca nu am un ou,

si nu mai stiu ce i-am raspuns, ca am, doua, dar nu le dau

a fugit saraca, eu vorbeam serios erau doua in frigider pentru maya

nu mai inteleg nimic, ne joaca limba uneori feste ingrate si triviale

oricum ardeam si tanti petunia a pus totul pe seama febrei

sigur nu am confundat-o, nu aveam cum

dar unde sunt? aaa…daaa, pierdusem sirul

ti-am spus eu ca e de la febra, tonight I’m gonna kill myself

nu, nu asa era… ma rog, omul a murit, de freddy vorbeam,

ma si gandeam uite am ramas singur in casa

andrei e in fire pentru ca e joi

as vrea sa iau prima cala de vapor inspre canada aia zapadoasa si rece,

sa chletuiesc toate rublele cautandu-te si, cand te gasesc,

sa te pun sa imi canti 3 zile si 3 nopti vasotky

pina cand o sa iti moara vocea si nu o sa mai poti sa imi ingani nici

numele

dupa care o sa iti citesc povesti. gulliver, al lui swift.

nu mai stiu de unde am plecat, important este ca am ajuns aici,

starea de aberatie nu cred ca are vreo legatura cu febra cat cu dorinta,

uneori ma simt ca un crocodil inchis intr-un salon auto

poti sa spargi orice dar mancare cucu… ei si ce! rontai faruri,

uite, intr-o masina a unuia gasesc o borseta, e de piele, o mananc.

incep sa vad cerul fugind ca bezmeticul pe dedesubtul meu

si deodata sunt inconjurat de cocori si cocore, multi cocori si multe

cocore, plutesc, cineva imi canta “green green grass of home”

si abia atunci imi dau seama ce era in borseta,

mai apuc sa vad un biloi rosu care imi fractureaza linia centrala a

pupilelor,

konet film….

dar stiu ca am febra nu gluma,

daca asta nu e febra atunci e de mers somewhere over the rainbow,

cand eram mic ii chinuiam pe ai mei in fiecare seara cu o portie de febra,

vroiau sa se dea in leaganul conjugal eu faceam febra,

vroiau sa mearga la teatru eu faceam o febra,

vroiau la plimbare, la cofetarie, la metalurgie, la vopsitorie, la

popicarie,

eu faceam una bucata febra

si uite asa pina cand mi-au scos amigdalitele

si au putut si ei se se redea huta in leaganul conjugal,

insa cu mare grija, pentru ca avand deja un model

s-au gandit ca al doilea ar trebui depus undeva in interiorul unui

recipient de plastic

si aruncat degraba la wece pentru ca e prea mult,

oricat de ingaduitor ai fi ca parinte,

sa accepti ca poti gresi fatal de doua ori intr-o singura viata.

oricum nu m-am sinchisit

nefiind eu ala care depusese cerere sa vin pe lume

in familia cutare pe strada cutare blocul cutare ap. cutare

nu m-am simtit dator sa prestez sentimentul vinovatiei

si asa pe atunci eram o tara de vinovati, aprioric of course,

in mare parte am ramas la fel ceea ce e mult mai grav!

pe atunci insa ascultai europa libera erai vinovat,

nu ascultai europa libera dar aveai de gand sa o asculti, erai vinovat,

ascultasei europa libera dar nu aveai de gand sa o mai asculti vreodata,

oho…! evident! guilty as hell!

nu aveai nici o legatura conjugala sau extraconjugala cu numita europa

libera

in schimb furai de la magazinul unde lucrai cate o punga de aripioare de

pui,

erai vinovat

oricum, cineva_cumva_undeva_candva era! si asta era verry important

pe mine ma durea in cot pentru ca tata era in tabara ailalta

asa ca mai puneam labuta pe o ciocolata chinezeasca

o bomboana de la fidel – salud fidel… nu te-am uitat!

toata partea dulce a copilariei mele se leaga de tine fidel,

sugeam bomboanele alea ca pe anafura

ma uitam in sus la nenea cu barba alba si ochii blanzi si ii faceam cu

destu’

na ma! si mai sugeam o bomboana

si mai tarziu cand m-am apucat de fumat

am sterpelit prima oara un pachet de john player special, tigari de boieri,

m-am dus in buda, am aprins-o,

eram in ultima cuseta si chiuleam de la ora de geografie,

am tras un fum si cand eram la o fractiune de secunda de al doilea s-a

trantit usa

o namila grasa si buboasa mi-a zambit

a fost ultimul lucru pe care l-am vazut

intr-un nou film totul a inceput cu mine in fata oglinzii

spalandu-mi borsul de pe nas

nu mai stiu nici de unde am plecat si nici unde am vrut sa ajung

daca decodifici tu mesajul ar fi minunat,

eu vroiam sa iti spun doar ca imi e dor de tine, dar uite ce a iesit

nu-i nimic data viitoare voi fi mai concis,

la temperatura normala cu siguranta ca si neuronii sunt mai reci,

mai destinsi,

mai zvacnitori,

te pup cu partea de buze care a scapat neinvadata de invazia bubelor

.. cum dracu’ s-o pune punct? lasa ca aflu eu, nu e asta o problema

capitala,

acum se stie ca pamantul e rotund deci chestia mea cu punctul poate

astepta,

ca mi-era dor de tine ti-am spus,

ti-am spus si sa nu ma intrebi de ce,

conversatiile noastre aerisite sunt de vina,

punct.
Posteaza comentariu