… peronul alb al gării

Doar lacrimi verzi coboară
ÅŸlefuite
în pumnul meu dispar cuvinte
se risipesc oarbe ÅŸi surde
şi defilează nude

o melodie cântă-n difuzoare
piciorul mi-e luxat ÅŸi doare
o altă zi trece cu greu
plâng oglindit în eu.

aş smulge din destin doar o secundă
să-nod cuvinte din copilarie
în lacrimi roşii înnecată o fotografie
cu păr mai lung şi prins în fundă…

e linişte în suflet mi-e rusine
fără acte de bravură
mă-ntorc pe perna-n balamale
scurg o lacrima din ochii
dumneatale...

**
pleci ne mai venind vreodată
să-mi cumperi liniştea de altădată
cu trei poli şi-o grimasă
draga mea du-mă... acasă

nu pot să dorm în gări străine
o garnitură zace între şine
e oful meu cu alte destinaţii
vers micut scris cu dedicaţii

litera cerne prin cuvinte
un scris mărunt neînţeles
cuvinte adunate ÅŸi soptite
pe adresa ta sosite…

**

la semnalul următor calea-i bătută
doar distanţa între gări e neştiută…