Abis

Autor : Cristian Dănilă
 
136 Vizualizari
Sthii răscolite din mare,
Talazuri ce urcă spre nori,
În negura sorții amare
Plutim în derivă, spre zori.

Se-aude un vuiet năvalnic,
Trosnește corabia-n val.
Iar clopotul sună bezmetic,
Dar suntem departe de mal.

Furtuna ne stoarce de vlagă,
Și teama ne scoate din minți.
Doar dorul de casă ne leagă,
Credința și ruga la sfinți.

... Rămân agățat de parâmă.
Sunt singur în noaptea de plumb,
Mi-e frig și mă târâi în umbră
Văd cerul ce pare că-i strâmb.

Plutesc nemișcați mateloții,
Pe val legănați nefiresc.
O ceață acoperă morții
Și monștrii acvatici pândesc.

Se-aude un cânt în surdină,
Privesc peste bord tremurând.
O fată îmi face din mână..
Mă arunc.. În oceanul adânc.
Posteaza comentariu
Sponsori