Alba-neagra...

Autor : Veanu Blajan
Veanu Blajan
493 Vizualizari
Flori şi cânt peste pârjol
şi dune de mătasă
dănd iubirii un ocol...
mă prinzi iubito-n plasă

De-ai fi un munte Everest
şi eu un deal şi-o vale
tu stâncă moale-i coborâ
să-mi stai mereu în cale

La poarta mea să te postezi
străjer erou de epopee
iubirea să mi-o raportezi
din inima-ţi tranşee

Peste doruri cântă vremea
verzi-uscate îmi îndrugă
aşezat pe prispa casei
câtă clopotul a rugă...

Şi din ochi-ţi de mătase
lungi broboade se strecoară
uluind pe cel cu coase
ce din ceruri se coboară!
...
Vai trufaş fără pereche
oropsit să-ţi fiu metresă
după datina străveche
fi-voi de-nceput prinţesă

Zaruri mari sunt aruncate
peste lumea-ncrâncenată
şi cu ură acumulată
... cu mare abilitate
am să lupt pentru dreptate
am să lupt cum numai eu...
cred în bunul Dumnezeu!

Tu să stai să mă aştepţi
eu din munte nu cobor
rămâi vale, rămâi nor...
trebui-va să accepţi!
...
Se duc zori se duc şi stele
peste asprul legământ
vor veni şi timpuri grele
nu e pace pe pământ..

Flori şi cânt şi voie bună
draga mea mereu vom fi
vom fi iarăşi împreună...
într-o zi!
Posteaza comentariu
Sponsori