Amân(doi)

Autor : Adam
 
182 Vizualizari
Nu am ştiut că pleci de tot,
Că n-am să te mai văd deloc...
Tu ai ştiut în schimb că vei pleca,
Dar n-ai ştiut că nu te pot uita.

Poate era mai bine să-mi fi spus,
Poate acum aveam mai puţin dor de dus
Sau poate chiar tăcerea ta
M-a ajutat, ca să nu ştiu care zi a fost şi ultima.

Nu am ştiut niciodata când ai desenat punctul,
Am crezut naiv că-i lung rândul...
Nu am ştiut când ai ramas cu călimara goală,
Eu mai am şi acum multa cerneală.

Am scris multe cuvinte, doar de mine citite,
Rânduri întregi niciodată rostite.
Cuvintele cădeau, rând pe rând, în golul dintre noi,
Strivindu-l pe primul cuvânt căzut, pe "amândoi".

18 martie 2019
Posteaza comentariu
Sponsori